"Ce ne spun Psalmii? Psalmii 52-56"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

Psalmul 52

Acest psalm are ca temă întâmplarea relatată în 1. Samuel 21 ; 22 . Doeg, edomitul, s-a arătat a fi un duşman al lui David şi al lui Ahimelec, preotul (1. Samuel 22:9-10 ). Dar şi mai mult – acesta, la porunca lui Saul, a omorât 85 de preoţi şi a distrus toată populaţia cetăţii Nob. El este o imagine a antihristului din timpul necazului, care va veni peste iudei înainte de ridicarea Împărăţiei de o mie de ani. David vorbeşte aici în mod profetic despre judecata care îi va ajunge pe aceşti oameni.

În versetul 1 găsim totuşi o realitate preţioasă. Chiar dacă răul câştigă supremaţia şi cel puternic se mândreşte cu puterea sa, totuşi rămân adevărate cuvintele: „Bunătatea lui Dumnezeu ţine toată ziua.“ Nu există nicio clipă în viaţa noastră în care am putea gândi, că această bunătate s-ar diminua (Psalmul 103:11, 17 ). Să ne încredem în această bunătate şi vom fi ca David „un măslin verde în casa lui Dumnezeu“.

Psalmul 53

Dacă privim puţin în jurul nostru, ajungem la concluzia că mulţi oameni trăiesc de parcă nu ar fi Dumnezeu. Teama de Dumnezeu a dispărut în cea mai mare parte; gândul cu privire la un Dumnezeu drept le este neplăcut oamenilor, de aceea mulţi spun: „Nu este Dumnezeu!“ Ei gândesc că astfel sunt liberi să-şi clădească viaţa după propria lor plăcere. Ce nebunie! Chiar dacă pot să-L ţină departe pe Dumnezeu de inima lor, totuşi adevărul de nezguduit rămâne că El este şi că El îi va trage pe acei oameni la răspundere, dacă nu se vor întoarece la El. Dar de ce spune nebunul în inima sa: Nu este Dumnezeu? Oare nu din cauză că nu-i dă linişte şi pace conştiinţa sa şi îi spune mereu că totuşi există Dumnezeu? Chiar şi creaţia dovedeşte că există Dumnezeu (Romani 1:19-20 ).

Cât de mare este responsabilitatea fiecăruia care vede lucrările lui Dumnezeu în creaţie! Şi cu cât mai mare este responsabilitatea celor care au Cuvântul lui Dumnezeu sau care au auzit vestea bună a Evangheliei!

Psalmul 54

Şi acest psalm are ca subiect o întâmplare din 1. Samuel 23:19-28 . David trăia în teamă permanentă de a fi prins de Saul. Între timp, nu numai împăratul îi era duşman, ci şi zifiţii, care aparţineau de Israel, s-au pus de partea lui Saul şi i-au spus acestuia unde se ascundea David. Prin trădarea lor, David a ajuns într-o cursă, din care el însuşi nu s-ar fi putut elibera. Dar în acest pericol grav s-a adresat Dumnezeului său cu cuvintele: „Dumnezeule, salvează-mă prin Numele Tău... Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea.“ David a avut parte de o salvare minunată: Saul a trebuit să renunţe la urmărire. De aceea, David l-a putut lăuda pe Dumnezeu şi să adauge: „pentru că El m-a scăpat din orice necaz“.

Şi aici, David ne este un indicator pe calea credinţei, o cale presărată adesea cu diverse încercări. Indiferent de pericole şi de unde apăreau ele, Dumnezeu a fost mereu locul său de refugiu şi singurul său ajutor.

Psalmul 55

Aici putem arunca o altă privire în viaţa lui David. Expresiile folosite de el indică spre un timp de mare necaz şi teamă. Dar este frumos şi încurajator să vedem că el şi-a căutat mereu refugiul la Dumnezeul său. Oricare ar fi fost duşmanii săi, fie Saul, fie Absalom, David ştia că există Unul spre care se poate îndrepta, care era scutul şi turnul său (Psalmul 18:2 ). Împrejurările erau cu atât mai dureroase pentru el, cu cât situaţia deznădăjduită în care se găsea fusese cauzată nu de duşmani din exterior, ci de cei care fuseseră sfătuitorii săi.

Chiar dacă acest psalm nu are ca subiect pe Domnul Isus, recunoaştem totuşi aici ceva din ceea ce a trăit El cu ucenicul Său Iuda Iscarioteanul. În momentul în care acesta L-a vândut cu o sărutare, Isus i-a spus: „Prietene, pentru ce ai venit?“ David, după ce îşi încheie plângerea, spune plin de încredere: „Aruncă asupra Domnului povara ta şi El te va susţine. El nu va îngădui niciodată să se clatine cel drept.“

Psalmul 56

Există o deosebire între acest psalm şi cel precedent. Acolo David se plângea de infidelitate şi trădare din partea prietenilor săi; aici însă sunt filistenii cei care îi dau de furcă, iar viaţa sa este din nou în pericol. Fie că este vorba despre mâhnirea duhului din cauza infidelităţii tovarăşilor săi, fie că este vorba despre pericole din partea duşmanilor, numai Dumnezeu l-a putut ajuta şi încuraja: „În ziua în care mă voi teme, mă voi încrede în Tine.“

Credinciosul poate ajunge în situaţii dificile, dar nu există nicio situaţie în care să nu poată ajuta Domnul. David a aflat deseori acest ajutor: încrederea sa nu a fost dată de ruşine. Cât de mişcătoare sunt cuvintele sale din versetul 8: „Tu numeri rătăcirile mele; pune lacrimile mele în burduful Tău: nu sunt ele în cartea Ta?“ Inima se bucură când găseşte un astfel de adevăr în Sfânta Scriptură. Poate au curs multe lacrimi în ascuns. Sufletul încercat sau necăjit se ascunde de oameni; dar Domnul îl vede şi oferă mângâierea necesară.

sursa: https://comori.org/