"Ce ne spun Psalmii? Psalm 57"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

Psalmul 57

Versetele 1-3
Dacă judecăm după titlu, acest psalm redă sentimentele lui David când se găsea în peştera Adulam (a se compara 1. Samuel 22:1-2 ). Într-o clipă de slabă credinţă, de teamă de Saul, David a fugit la Achiş, împăratul Gatului, dar nu pentru mult timp, pentru că şi acolo viaţa lui era în pericol. Întors din ţara filistenilor, a căutat adăpost în acea peşteră şi a devenit căpetenia tuturor celor apăsaţi care se alăturau lui. Acea întâmplare a constituit începutul unui lung lanţ de necazuri în viaţa lui David, în care se pot recunoaşte clar intenţiile de educare ale lui Dumnezeu: El dorea să-l facă pe slujitorul Său vrednic de lucrările măreţe şi foarte importante, care îi stăteau înainte.

Observăm aici din cuvintele lui David, de la început, o mare încredere în Dumnezeul său. Pieirea pe care Saul a ordonat-o asupra lui, era în pregătire; David o vedea venind şi s-a adăpostit la Acela care este mai puternic decât orice duşman: „Voi striga către Dumnezeul cel Preaînalt, către Dumnezeu, care împlineşte toate pentru mine.“ Nu vedem nicio îndoială, ci numai afirmaţii. David era convins că Dumnezeu va lua asupra Lui tot ce i-a provocat teama şi grija.

Nu am stat şi noi uneori în faţa greutăţilor sau a încercărilor? A fost încrederea noastră faţă de Dumnezeu aşa de mare, ca să putem spune ca David: El va acţiona pentru mine? O astfel de încredere Îl onorează pe Dumnezeu, iar pacea se întoarce în inimile noastre, dacă Îi predăm liniştiţi Lui totul. Nu vrem însă să uităm, că El „va împlini pentru noi“ mai bine decât ar sta în puterea noastră. Ce luăm noi în mână, poartă totdeauna amprenta slăbiciunii, a nedesăvârşirii şi a vederii limitate. Dar Domnul cunoaşte sfârşitul unui lucru ca şi începutul lui, şi El conduce totul cu dragoste şi bunătate desăvârşită. El dispune de puterea şi înţelepciunea necesară pentru a întoarce împrejurările spre binele nostru. Să ne punem mai mult încrederea în acest Dumnezeu şi Tată „care împlineşte pentru noi“!

Versetele 4-11
Găsim în acest psalm şi alte învăţături în legătură cu încrederea în Dumnezeu. Prima jumătate mărturiseşte despre un pericol ameninţător: „Sufletul meu este în mijlocul leilor; stau culcat printre cei care suflă flăcări – fiii oamenilor, ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi şi a căror limbă este o sabie ascuţită“ (a se vedea şi versetul 6). Într-adevăr, o situaţie foarte dificilă! Cum se face că David a putut adăuga în mijlocul acestor împrejurări grele, cuvintele pline de încredere: „Inima mea este tare, Dumnezeule... voi cânta, da, voi cânta psalmi!“? Încrederea lui David în Dumnezeu era de o aşa măsură, încât era sigur de ascultarea rugăciunii sale; el putea chiar să mulţumească dinainte pentru ascultarea rugăciunii; cuvintele de încheiere dau mărturie despre marea sa încredere.

Această luare de poziţie este un indicator pentru noi; ea este şi în concordanţă cu ceea ce Domnul Isus spunea ucenicilor: „Cereţi şi vi se va da“ (Matei 7:7 ; a se vedea şi Marcu 11:24 ). Şi Asaf, sub cârmuirea Duhului lui Dumnezeu, a scris: „Şi cheamă-Mă în ziua necazului: Eu te voi salva şi tu Mă vei glorifica!“ (Psalmul 50:15 ).

sursa: https://comori.org/