"Un leac pentru suferinta"

Categorie: Cartile Bibliei

Unii psalmi din Biblie au un antet unde sunt indicate melodii vechi care să însoțească un anume psalm. Subtitlul psalmului 22 arată cum ar trebui să fie cântat pe o melodie numită „Ciuta zorilor”. Unele subtitluri ale psalmilor indică instrumentul care ar trebui să acompanieze cântarea, dacă este flaut sau un instrument cu coarde. Câteva astfel de titluri lămuritoare au derutat traducătorii Bibliei și ca urmare au fost lăsate netraduse. Psalmul 88 este prezentat cu cuvintele „a se folosi cu ceva numit în ebraica veche: „Mahalath Leanoth” dar această expresie nu corespunde cu nici un instrument cunoscut sau nume de cântec. Tradus exact, el înseamnă totuși: „a se cânta cand te afli în amară suferință.”

Eu însumi îndurând mulți ani de închisoare comunistă, mi-a devenit familiară o astfel de „melodie lugubră”, unică, numită „amară suferință”. Când cineva este într-o mare durere, este momentul când gândurile i se îndreaptă și spre suferințele altora. Acesta este momentul cănd cineva caută să vorbească cu Dumnezeu. În amară suferință și cel mai îndârjit ateu își uită necredința, mândra sa gândire “critică” și strigă, „O Doamne!” Elihu i-a spus lui Iov ce să facă în suferința sa: “Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte…” “…să lauzi faptele Lui, pe care toți oamenii trebuie să le mărească!” (Iov 34:16 și 36:24) Într-adevăr Iov exclamă,”… Domnul a dat și Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21)

Când am fost ținut de către comuniști doi ani, singur, într-o celulă subterană, având loc să fac doar 6-8 pași, am primit o perioadă, doar o felie de pâine pe zi. Era frig și întuneric beznă.  

Mi-a venit în gând să aduc slavă lui Dumnezeu. Aproape am strigat ” Mi-este foame, dar slavă Domnului, frații și surorile mele din lumea liberă au îndeajunsă mâncare. Eu pot face doar câțiva pași dar frații mei din vest au mașini și pot călători. Mulți sunt misionari în ținuturi îndepărtate. Sunt singur, dar în atât de multe biserici frații se întâlnesc în număr mare.” Am început să dansez în celulă și să strig de bucurie. Gardienii au crezut că mi-am pierdut mințile și mi-au adus mai multă mâncare gândind că asta m-ar liniști. În felul acesta, am fost ajutat. Mulți credincioși care au trecut prin închisorile comuniste, la ieșire se bucurau de a fi avut ocazia unică să-și mărturisească credința creștină și să împărtășească Evanghelia cu paznicii comuniști și cu tovarășii lor de inchisoare politică care erau necredincioși.

Biblia ne cere ” plângeți cu cei ce plâng.” (Romani 12:15) Fiul lui Dumnezeu a fost descris de profetul Isaia ca “ om al durerii și obișnuit cu suferința” (Isaia 53:3) Daca ești gata “să plângi cu cei ce plâng”, Biblia indică pe cine să iei în seamă, cu cine sa începi, dintre toți cei din jurul tău, pentru că e scris: „Isus plângea.” (Ioan 11:35). În Ioan 20:13 este descris cum Maria, discipola lui Iisus, plângea. Evanghelia scrie ” Dar Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Pe cand plângea, s-a plecat să se uite in mormânt. și a văzut doi îngeri în alb, șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Iisus; unul la cap, și altul la picioare. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?”. Abea de a putut să explice și Iisus care înviase a întrebat-o deasemeni „de ce plangi? ” În ambele cazuri suspinele s-au transformat miraculos într-o bucurie incredibilă. Apostolii l-au văzut pe Lazăr înviat. Maria a adus apostolilor înfricoșați vestea învierii lui Iisus. Să plângem împreună cu Iisus și împreună cu cei ce-L urmează plângând. Acesta este modul în care plânsul aduce încredere în Dumnezeu și bucurie.

În timp ce un vapor mare traversa un canal maritim, un copil de pe țărm își agita cu frenezie ambele mâini. Un om de lângă el i-a strigat: „Poate ai putea să oprești o mașină pe drum dar ce rost are să-ți agiți mâinile când trece o navă atât de mare? Oprește-te! Este o prostie.” Totuși copilul nu s-a oprit. A continuat să-și miște mâinile fără încetare. Spre uimirea omului vasul a încetinit și în cele din urmă a oprit. O barcă cu motor a fost trimisă la țărm. L-a luat pe copil și a pornit înapoi spre vas. Acum aflat în siguranță în barcă, copilul a strigat omului: „Nu eram prost. Căpitanul este tatăl meu.”

Psalmul ne îndeamnă ca atunci când suntem în suferință să-l chemăm pe Dumnezeu, Tatăl Nostru și să ne întindem mâinile spre El slăvindu-L.

Richard Wurmbrand

sursa: https://www.baptisti-arad.ro/