Păcatu-i dușmanul...

1. Ah, păcatul e dușmanul, e dușmanul cel de moarte
Care-n minte ne strecoară ale lui perfide șoapte
Ce în inimă stârnesc furtuni mari în miez de noapte...
Păcatul sufletu-l ucide și pe veci de ceruri îl desparte.

R: Păcatu-i puterea morții dar păcatu-a fost zdrobit
Când la Golgota pe cruce Hristos Domnul a murit
Dându-Se pe Sine jertfă pentru noi, căci ne-a iubit.
El a zdrobit atunci și capul celui ce ne-a amăgit,
A zdrobit și boldul morții și-a ieșit viu din mormânt
Și-azi ne dă a Lui viață să fim sfinți, cum El e Sfânt.

2. O, păcatul poate ucide și-ucide pe-acel ce-l lasă
Să intre și să domnească într-a inimii sale casă...
Dar în noi domnește Isus și noi stăm cu El la masă
Fericiți și plini de pace căci El ne ia tot ce ne-apasă.

3. O, deschide-ți și tu inima, deschide-ți-o acum și lasă
Să intre Mântuitorul, ca Domn Stăpân într-a ta casă,
Căci El vine să slujească ca să stai cu El la masă
Să-I poți spune ce te doare și să-ți ia tot ce te-apasă.

4. El este Comoara Sfântă, Pâinea vieții, cea divină
Și Izvorul Sfânt de viață, care vine din Lumină
Cu Lumină să ne-adape, să ne scoată din ruină,
Tatălui să ne prezinte; noi, curați și făr`vreo vină.