Cele trei chemări ale Harului

1. O suflete scoală, ridică-te vin'
Predă-te lui Isus acuma deplin.
De ce stai și-aștepți? Iată soarele-i sus!
O intră în vie te cheamă Isus!
Mare-i mila lui Hristos
Față de un păcătos!
Inima el și-o închide
Viața sa, lumii o vinde
Și-apoi zice: „Voi veni,
Mai târziu m-oi pocăi!”

2. O suflete vino la sângele sfânt
Ce-a curs sus pe cruce iertare-aducând.
Te cheamă Isus, azi de ce nu-L primești?
Te scoală din moarte și-n veci trăiești.
Și pe când Isus vorbea,
Omul nostru se-mpietrea.
Tot spunând: nu poat' să vină
Mântuit cin' poat' să fie.
Egoismul l-a cuprins,
Pofta de argint l-a-nvins.

3. O suflete spune-mi, de ce zăbovești?
Nu știi când pe Domnul tu ai să-L întâlnești.
Primește-L pe Isus, azi cât mai ești viu
Căci mâine, se poate, va fi prea târziu!
Astfel Duhul a vorbit.
De trei ori a ciocănit
Dacă păcătosul nu vrea să-și deschidă inima sa,
Atunci va fi judecat, nu mai poate fi iertat.

C: Vezi, cum e dus la al său rece mormânt
Îl pune în groapă, răstoarnă pământ
Muri, cum trăise în fărădelegi,
De-acum îl așteaptă numai chin pe veci!

I: Cântările Triumfului, cântarea nr. 97; Compozitor: I. B. Woodbury