Ai auzit prietene de Domnul

1. Ai auzit, prietene, de Domnul,
Ce lumea-ntreagă a creat?
El a făcut de mult, odată, omul
Și pe pământ l-a așezat.

R1: Și în răcoarea cea de dimineață,
Chiar Domnul Sfânt îl cerceta,
/: Căci era ființa aceea minunată,
Creată chiar de mâna Sa. :/

2. Atunci primise omul o poruncă,
Însă el nu a ascultat,
Și Domnul-n legea aceea sfântă,
De slava lui l-a dezbrăcat.

R2: De atunci, pământul e zdrobit cu lacrimi
Și cu durere l-am lucrat,
/: Căci ne-a adus numai dureri, necazuri,
Și tot mai mult ne-a înstrăinat. :/

3. Dar s-a găsit în ceruri Salvatorul,
Ce-a coborât jos pe pământ.
El a venit ca să salveze omul,
Isus Hristos, Mielul cel Sfânt.

R3: A fost cu Tatăl chiar de la zidire,
Însă noi L-am nesocotit,
/: Ca pe-un tâlhar atunci, prin răstignire,
Pe Mielul Sfânt L-am omorât. :/

4. Dar moartea n-a putut ca să-L țină,
A treia zi a înviat,
Trăiește, iartă, spală orice vină,
Cu Dumnezeu ne-a împăcat.

R4: El mijlocește și-acum pentru tine,
Ascultă-acum duiosu-i glas,
/: Prietene, vino acum la Mine,
Și viață veșnică-ți voi da. :/