Când au intrat în Betleem

1. Când au intrat în Betleem, Iosif cu Maria,
Sosise ceasul rânduit să-L nască pe Mesia.
Betleemiții, preocupați cu viața trecătoare,
N-au cunoscut că-i cercetează,
din Cer, Copilul-Soare!
Căuta Maria loc de poposit,
prin Betleem, la porțile închise.
„N-avem loc de găzduit!”,
același trist răspuns îl auzise.
Târziu, în noapte, într-un grajd cu boi,
Ei au făcut atunci primirea.
În iesle-n umilință, între oi,
A coborât din Cer dumnezeirea!

2. Palatul lui Irod era prea mic,
să-ncapi într-o odaie,
Ai fost lăsat afară-n frig,
în grajd, în ieslea cu paie!
Apoi, desculț ai colindat, tămăduind leproși,
La mântuire ai chemat trudiții, păcătoșii!
La orbi, vederea, Isus, cu drag le-ai dat!
Te-ai îndurat de cei nenorociți!
Copil sărman, nemagâiat,
Prin Tine suntem astăzi mântuiți!
Cu pâini și pești pe-ai Tăi i-ai săturat,
I-ai vindecat de orice neputință!
Mă-ntreb ades’: Noi, Ție, ce Ți-am dat? !
O iesle, o cruce, durere, suferință.

3. Peste ținutul lui Israel a răsărit Lumina,
Când din înalt, în Betleem, a coborât Mesia!
Bezna nopții a dispărut, cum au prezis profeții,
Căci pe Pământ va străluci Soarele dreptății!
Al îngerilor cânt din Betleem și astăzi,
peste veacuri, mai răsună,
Dovadă că Hristos, Emanuel,
domnește-n veci în slavă, în lumină!
Uniți cu-al îngerilor dulce cânt,
Vestim și noi azi bucuria!
Te lăudăm voioși de pe Pământ,
Bine-ai venit din Cer, la noi, Mesia!