A venit de mult, de sus Păstorul cel bun, Isus

1. A venit de mult, de sus Păstorul cel bun, Isus,
/: Și prin lume a umblat, oi pierdute–a căutat. :/
Să le ducă la izvoare, ca de sete să nu moară.

2. /: Uşa le–a deschis să iasă
La păşunea cea aleasă. :/
Dar oile n–ascultau, cu capul se repezeau,
/: Cu coarnele L–au împuns
Și în coastă L–au străpuns. :/
De–a curs apă şi mult sânge,
Cerul a–nceput a plânge,

3. /: Soarele s–a–ntunecat,
Luna–n sânge s–a schimbat. :/
Acum, El e dus din lume să afle la oi păşune,
/: Și poruncă a lăsat oilor ce–au păşunat. :/
Oile să se–mpreune, laolaltă să se–adune,

4. /: Lupul să nu le mănânce,
Tâlharul să nu le strice. :/
Păstorul cel blând şi bun,
În ceruri, e dus acum,

5. /: Dar peste puţină vreme,
Vine iarăşi să le cheme. :/
Să le ducă–ntr–o grădină
Unde vor avea odihnă,

6. /: Acolo–n pace vor fi,
Mai mult nu vor flămânzi. :/
Nici nu vor mai rătăci căci Domnul le va păzi,
/: Și vor fi în viitor, doar o turmă şi–un Păstor. :/