"Avertizarea celor care umblă în neorânduială"

Categorie: Biserica lui Hristos
 

În 1. Tesaloniceni 5:14 citim: „Vă îndemn dar, fraţilor, mustraţi pe cei în neorânduială”. Dacă cineva nu este supus autorităţii şi ordinii scripturale a adunării şi nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, stăruind în voia proprie şi în neorânduială, este o persoană care se abate de la calea cea bună pe care fraţii care au grijă de suflete în adunare trebuie să o avertizeze. O asemenea persoană este într-o stare carnală şi nu înţelege până unde o va duce purtarea ei greşită. Dar aceasta nu scapă supraveghetorilor adunării, responsabili de a face să se audă avertizarea astfel încât consecinţele grave la care ar duce o asemenea evoluţie să poată fi evitate. Ca fraţi în Hristos, trebuie să fim „plini de bunătate, umpluţi cu toată cunoştinţa, capabili să [ne şi îndemnăm] unii pe alţii” (Romani 15:14 ).

Un frate spiritual ştie să discearnă germenii neorânduielii şi poate da un cuvânt de avertizare. Când credincioşii nu acţionează după ordinea stabilită de Dumnezeu, este responsabilitatea celor pe care Dumnezeu i-a rânduit ca supraveghetori să-i avertizeze pe cei care s-au abătut de la calea cea bună. Ei le vor arăta către ce tinde purtarea lor prezentă, îi vor îndemna să-şi schimbe purtarea şi să lucreze în supunere faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. O asemenea avertizare poate fi dată de fraţi în mod individual, sau din partea supraveghetorilor adunării. Trebuie să lăsăm rezultatele în mâna lui Dumnezeu, rugându-L fierbinte prin rugăciune să folosească avertizarea şi îndemnul pentru binecuvântarea celui în cauză.

Dacă avertizarea este neglijată, disciplina trebuie să meargă mai departe. Este ceea ce arată 2. Tesaloniceni 3:6 : „Vă poruncim dar, fraţilor, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă îndepărtaţi de orice frate care umblă în neorânduială şi nu după învăţătura pe care a primit-o de la noi”. Trebuie să ne îndepărtăm de cel care umblă în neorânduială, „în afara şirului” - este sensul cuvântului - şi care nu ascultă avertizările şi îndemnurile care i se dau.

În 2. Tesaloniceni 3:14-15 , apostolul adaugă: „Iar dacă cineva nu ascultă de cuvântul nostru prin epistolă, să-l însemnaţi şi să nu vă însoţiţi cu el, ca să-i fie ruşine; şi nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci mustraţi-l ca pe un frate”. Un credincios care umblă în dezacord cu Cuvântul lui Dumnezu umblă în neorânduială şi ar trebui să fie însemnat şi ţinut departe pentru a fi făcut să-şi simtă greşeala şi să-i fie ruşine de purtarea sa. Ar trebui să întrerupem orice relaţie socială cu el şi să nu arătăm faţă de el nicio expresie de comuniune, chiar dacă este încă lăsat să ia loc la Masa Domnului. Nu există încă dovezi suficiente pentru a-l îndepărta din adunare ca fiind rău. Actul de disciplină care constă în a ne îndepărta de această persoană are ca scop a o îndrepta, ca să fie oprită în umblarea ei greşită, şi adusă aproape de Domnul, şi să-şi păstreze locul la Masa Domnului. Nu trebuie să o privim ca pe un duşman, ci să o avertizăm ca pe un frate. Totuşi, dacă nu există pocăinţă, nici schimbarea purtării, un asemenea caz poate duce la darea afară.

Se găsea la tesaloniceni o formă particulară a umblării în neorânduială: unii erau leneşi şi se amestecau în toate. „Auzim că unii umblă în neorânduială între voi, nelucrând deloc, dar ocupându-se de toate” (2. Tesaloniceni 3:11 ). Trăiau probabil pe spinarea sfinţilor şi nu lucrau pentru a-şi câştiga existenţa. Leneşii, se ocupau de treburile altora şi deveneau clevetitori. 1. Timotei 5:13 vorbeşte de asemenea despre nişte văduve tinere care aveau acest cusur: „Şi totodată se învaţă să fie leneşe, umblând prin case; şi nu numai leneşe, ci şi vorbăreţe şi amestecându-se în toate, vorbind ce nu trebuie”. O persoană leneşă poate repede deveni o unealtă în mâinile lui Satan pentru a semăna necazul printre credincioşi, amestecându-se în treburile altora şi răspândind trăncăneli. Adunările sunt deseori deranjate şi tulburate de flecari şi de persoane leneşe care se amestecă în toate. Aceste persoane umblă în neorânduială; trebuie să le avertizăm şi să ne îndepărtăm de ele dacă nu-şi schimbă purtarea.

Dar există şi alte forme de umblare greşită. Se poate arăta că o asemenea neorânduială prin asociaţiile pe care ni le facem, tovarăşii pe care îi frecventăm, locurile pe care le vizităm etc., este ceea ce arată evident un mod de a trăi care nu este după Evanghelia lui Hristos şi după Cuvântul Lui. Epistola către Tesaloniceni ne dă un principiu general care cuprinde toate cazurile de umblare în neorânduială şi ne arată ce disciplină este necesară.

sursa: https://comori.org/