Fratele Reuţ Vasile (1913-2001)

S-a născut în satul Vicovu de Sus, într-o familie de ortodocşi, la 28 iulie 1913, părinţii lui fiind Iosif şi Maria. Încă de mic, ortododox fiind, citea Biblia şi îşi punea multe întrebări.

La vârsta de 32 de ani s-a căsătorit cu Reuţ Viorica, care avea 22 ani. Cununia lor a avut loc în 1945, la biserica ortodoxă. A fost interesat de familie şi a iubit natura, în special pomii.

În anul 1952, el, singurul din familie, s-a convertit la ostaşi, unde a slujit timp de un an. Motivul pentru care a trecut la ostaşi a fost că, după slujba care se oficia în biserica otodoxă, după-amiaza se adunau în capelă, şi aceasta pentru că au găsit scris în Biblie că au nevoie de o credinţă adevărată. Preotul i-a scos afară de aici şi nu i-a mai primit să se roage. Atunci, împreună cu Dumitru Mandici, Arcadie Borcan, Ionică Plamadă, Petrea Bahnean, Damian Plamadă şi alţii au venit la penticostali. În vremea aceea, adunarea era la Dumitru Cîrdei. Prin anul 1956 se pocăieşte şi Viorica, soţia lui. În anul 1953 a primit botezul cu Duhul Sfânt, iar în anul 1954 a fost botezat în apă, în Biserica Penticostală. În predici, folosea frecvent expresia „şcoala vieţii”, spunând: „Am 7 ani de acasă, 7 ani de şcoală (7 clase), 7 ani de armată şi acum sunt în şcoala lui Isus.”

Îi plăcea foarte mult istoria Israelului. S-a documentat şi a citit mult despre această ţară. Domnul

i-a oferit ocazia să ajungă în Ţara Sfântă, în anul 1988. Acolo a vizitat aproape toate locurile pe unde a umblat Domnul Isus. A consemnat în manuscrisul său personal toate locurile vizitate şi diferenţele care apar acum. Vizita lui în Israel a avut loc cu ocazia întoarcerii sale din America, după o perioadă de 3 luni, unde i-a vizitat pe fraţii de acolo. A mai fost şi în America în 1996, vizitând foarte multe state şi predicând Evanghelia în diferite biserici şi la unele posturi de radio şi televiziune, într-o perioadă de 6 luni.   Citea şi noaptea Biblia şi de multe ori soţia lui îl găsea cu lumina aprinsă, notându-şi fiecare idee nouă pe caiet. Astfel, a lăsat în urma lui un bogat izvor de informaţii biblice. Redăm câteva idei dintr-un manuscris de-al său:

Nimic nu răsare până nu cade mai întâi o sămânţă; şi fiecare sămânţă are în ea un pom, un copac sau o plantă; şi fiecare plantă, fiecare pom, fiecare vieţuitoare şi fiecare fiinţă poartă în trupul ei sămânţa din care s-a născut ea.

Tot aşa şi eu, Vasile Reuţ, îmi trag obârşia din Dumnezeu, în ce priveşte duhul de viaţă, sunt din neamul Lui: Geneza 2:7; Isaia 51:4; Efeseni 3:14, 15; Psalmul 82:3; Matei 6:9; Ioan 10:36, iar trupul mi se trage din ţărână: Geneza 2:7; Iov 4:16; Psalmul 103:14.

Am trecut prin coapsele străbunilor mei, pe care nu-i cunosc, prin coapsele strămoşului meu, Vasile, şi ale strămoaşei mele, pe care nu o cunosc, prin coapsele moşului meu, Petru şi Dochiţa din familia Ursachi, prin coapsele părinţilor mei Iosif şi Maria, din familia Schirod. M-am născut în lumea aceasta în 1913, 28 iulie, stil vechi. Am trăit şi am crescut în braţele mamei mele şi la sânul ei, care pentru mine a fost cea mai bună femeie din lume. La şapte ani am fost dus la şcoală, la 21 de ani m-am dus la armată, la 32 de  ani m-am căsătorit cu Viorica, tot din familia cu numele Reuţ. Am avut împreună 9 copii. La 39 de ani m-a chemat Dumnezeu la pocăinţă şi la Evanghelie (Ioan 6:37, 44; Evrei 3:1). Niciodată nu m-am gândit că voi fi chemat şi voi fi dus în SUA, în California, pe malul Oceanului Pacific, în marele oraş Los Angeles. În ziua de 9 februarie 1988 am primit paşaportul şi pe ziua de 28 februarie 1988, la ora 7:30 am plecat cu avionul Pan American.

Ziua de 28 februarie 1988 a fost cea mai lungă zi din viaţa mea, o zi de 22 de ore, iar în două luni de zile am trecut prin 14 state, prin SUA şi Canada şi de acolo prin Israel.²⁹

A avut 9 copii, din care unul, Ion, a murit la numai 16 ani. Ceilalţi sunt: Zamfira, Gheorghe, Constantin, Dumitru, Ileana, Victor, Maria şi Saveta. Toţi au avut activitate în biserică, cântând în cor, iar cel mai mic băiat, Victor, s-a remarcat prin faptul că a dirijat corul bisericii între anii ’80 şi ’90. Toţi copiii au fost pocăiţi.

Preluare de pe http://pionieriaicredintei.wordpress.com/