"Una cu pamantul"

Categorie: Baptist

Doar cinci minute au fost necesare pentru a se adeveri cuvintele: „din țărână ești și în țărână te vei întoarce!” Într-o singură săptămână am participat la două înmormântări. Lacrimi, durere, doliu, supărare, dezorientare, dar și speranță, toate în inimile celor apropiați care și-au condus la groapă pe cei dragi. Atunci când în liniștea de mormânt, în fața gropii este lăsat sicriul în care cel drag a fost așezat, când primii bulgări cad în gol și lovesc sicriul, parcă o săgeată intră în inima celui lăsat pe dinafară. Când pământul acoperă groapa, sunetul gol dispare și încet, încet omul devine una cu pământul. Am fost întristat când am văzut lacrimile familie în fața morții, fiindcă despărțirea este dureroasă. Am fost mâhnit când am văzut că groparii, amețiți de aburii alcoolului, fără pic de inimă iau sicriul și dau cu el de pământ ca să intre bine, fără să le pese de ceva. Am fost și mai dezamăgit când am văzut că după mai multe lopeți aruncate în groapă, a venit excavatorul și a împins pământul în groapă, acoperind-o de tot. Familia a rămas încremenită, pentru că bolovanii au fost aruncați peste cel drag, fără pic de milă. S-a ridicat o movilă de pământ, s-au pus coroanele, s-a împlântat o cruce, toate cu atâta repezeală, de parcă acolo nu era un om. M-am uitat trist la toată scena, parcă eram pe un șantier în care se acoperă molozul să nu mai vadă nimeni nimic  și nu la un cimitir unde se înmormânta un om. Am realizat încă o dată că omul este prețuit câtă vreme este în viață, apoi... se așterne nemilos pământul și uitarea îi urmează.

          Mormântul este cea mai bună lecție a vieții. Moartea, care bate la ușa fiecăruia, este cel mai bun învățător care ne trezește la realitate! Cuvintele apostolului Pavel sunt impresionante, în fața unei gropi: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea... suntem cei mai nenorociți dintre oameni...”

          Există speranță în fața drumului fără întoarcere! Există promisiunea învierii! Există nădejdea unui Mântuitor care a fost pus într-un mormânt, dar nu a stat mult..., a înviat! Există credința că moartea nu are ultimul cuvânt, ci viața. Suntem trecători pe acest pământ, vom fi una cu pământul, și asta destul de repede..., dar avem ceva care va fi una cu El! Avem ceva din Dumnezeu care nu trebuie neglijat! Suntem trecători! Chiar dacă neprețuirea este dovedită, inclusiv la mormânt, acest lucru se vede în ultima vreme tot mai mult..., există Cineva care a pus un preț pe noi, El ne prețuiește și ne vrea cu El! El, Isus Hristos, dorește să petrecem veșnicia cu El! Da, acest lucru este posibil, nu este o glumă, nu este o poveste, nu este un mit, este o realitate cu care toți ne vom întâlni!

          Înainte de a fi una cu pământul, să căutăm să fim una cu El și apoi..., pământul se duce la locul lui, iar sufletul se întâlnește cu Cel care l-a dat, aceasta este o sărbătoare! Așadar, moartea este o sărbătoare! Întâlnirea cu El este evenimenul mult așteptat, aceasta ne încântă!

sursa: https://www.baptisti-arad.ro/