"Dracul refuză carantina!"

Categorie: Baptist

Baudelaire încerca să ne pună în gardă la ideea că Diavolul vrea să ne convingă că el nu există. Și dacă totuși există, tentația este să ni-l închipuim într-o aparență grotească de la care reținem copitele, tridentul și coada terminată artistic într-un moț stufos. Revin mereu la ideea lui Denis de Rougemont, care îl identifică pe nefârtatul cu un agent sub acoperire, un deghizator care mânuiește arta de a face formele să mintă. În povestea noastră actuală legată de viruși și spaime, oare unde și în ce fel localizăm Răul?

Plastic vorbind, dracul nu poate fi carantinat, izolat la domiciliu, natura lui fiind tocmai cutreierarea pământului (Iov 1:7) sau umblarea prin locuri fără apă, căutând odihnă (Luca 11:24: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit”) 

Refuzând carantina, iată unde surprind că își bagă coada dracul milenar... 

Fuga de propriile gânduri. Relația dintre noi și realitate este mijlocită de gândurile noastre, iar într-o accepțiune generală putem spune că, dacă pentru filosofii antici utilizarea gândurilor ducea la cunoaștere, pentru creștini utilizarea gândurilor trebuie să ducă la credință și contemplare. Misterele ce se pot naște în gândurile noastre sunt ucise de accesoriile puse la îndemână de tehnologia cea de toate zilele – aici știe dracul că laptopul poate bate Biblia, telefonul poate bate rugăciunea, trupul poate bate sufletul... Meritul carantinei este izolarea cu propriile gânduri, gândirea având un avantaj asupra acțiunii noastre sociale. Ce gânduri mai gândești în aceste zile? Ce te face să mai tragi nădejde? (Plângeri 3:21) Cu cât gândurile noastre surprind mai bine imago Dei din noi înșine, cu atât iubirea crește în intensitate, cu atât reflectarea ei pe chipul nostru sporește. Dincolo de miza utilului, gândul nostru vorbește despre seva noastră existențială, despre valorile noastre, despre Dumnezeul nostru. Atât de subtilă poate fi lupta cu propriile gânduri încât nici nu percepem pașii dracului strecurat în sentimentele noastre de dezvinovățire, de culpabilizare a altora, de faptul că strecurăm țânțarul și înghițim cămila. (Matei 23:24) 

Tu ce gânduri ai în carantină? La ce te ostenești în interiorul inimii tale? Ce prinde contur în tine? Unde este credința ta, nădejdea ta? 

Nu uita: dracul nu stă în carantină și nici nu completează vreo declarație pe proprie răspundere – fii în gardă!

Păstor Vasi Duma

sursa: https://www.baptisti-arad.ro/