"Minunea dragostei nemeritate"

Categorie: Baptist

Probabil la un moment dat în viață vi-ați pus întrebarea cine mă iubește pe mine? Suntem înconjurați cu oameni, dar relațiile cu oamenii sunt în general superficiale, doar câteva dintre ele sunt cu adevărat profunde. Poate te gândești la soția ta și la modul în care v-ați îndrăgostit unul de altul și ați decis că este voia lui Dumnezeu să mergeți împreună în viață. Poate te-ai gândit că nu era posibil ca această persoană să fi ales un alt băiat, că doar ai fost și ești un bărbat deștept, cu studii, cu posibilități financiare ridicate, cu un fizic de invidiat și cu multe alte abilități pe care orice fată și le-ar dori pentru viitorul soț. Gândul că dragostea de atunci era cumva pe merit este ușor de concluzionat.

Poate te gândești la copiii tăi, că după ani și ani de trudă și de sacrifici în toate domeniile vieții, i-ai crescut și i-ai călăuzit, iar acum dragostea și grija lor față de tine ar trebui să fie ceva normal. N-ar fi corect ca sacrificiul tău să fie răsplătit cu mai puțin decât dragostea adevărată. Gândindu-te la ei, este ușor să ajungi la ideea că meriți să fii iubit și apreciat tocmai datorită sacrificiului tău. Cu toate acestea, atunci când ne uităm la dragostea lui Dumnezeu față de om, rămânem blocați, pentru că spre deosebire exemplele de mai sus, noi n-am meritat în niciun fel dragostea Sa. În Romani 5, apostolul Pavel descrie minunea dragostei lui Dumnezeu față de om. Apostolul ilustrează această dragoste prin două tipuri de persoane, și anume, un om drept și un om binefăcător. Dacă ar fi cineva drept și conștiincios în tot ce face, care urăște corupția și părtinirea, în ciuda neprihănirii sale și a curăției de inimă de care a dă dovadă, cu greu s-ar găsi cineva să fie gata de sacrificiul suprem pentru acesta; chiar neprihănirea sa nu îndulcește inimile oamenilor (v7), însă dacă cineva ți-a făcut un bine, și chiar un bine mare, atunci cu siguranță ești mai dispus să sacrifici și să te sacrifici pentru acea persoană (v8). Minunea dragostea lui Dumnezeu se arată prin faptul că noi, oamenii, nu eram nici neprihăniți și nici binefăcătorii lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, eram vrăjmașii Lui, păcătoși, nelegiuiți, împotrivitori față de El, însă cu toate acestea, El, Dumnezeu s-a jertfit pentru mântuirea noastră (v9). E puțin lucru?

Gândește-te la soția/soțul tău la momentele în care te-a rănit cel mai profund. Gândește-te la prietenii tăi atunci când te-au dezamăgit sau poate te-au părăsit în cele mai grele momente; așa-i că în acele momente cel puțin, în firea ta pământească numai să te sacrifici și să-i iubești nu ți-ai dorit. Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat pe când noi eram în starea aceasta. Ce ne învață această dragoste nemeritată? Ne învață să Îl iubim și noi pe Dumnezeu fiind gata de sacrificiu. De asemenea, ne învață să iubim pe cei ce ne iubesc, dar mai mult, să iubim pe cei ce ne urăsc, pe cei ce ne blestemă, pe cei ce ne rănesc și pe cei ce ne bârfesc. Iubește-i cu o dragoste izvorâtă din Dumnezeu.

Pastor Andrei Mirăuțe

sursa: https://www.baptisti-arad.ro/