"Cand Dumnezeu atinge "o inima aspra"

Categorie: Baptist

Mărturia lui Pomian Constantin, fost sectorist al cartierului Gai

Sunt Ovidiu Martin, diacon al Bisericii Baptiste Harul din Gai. Locuiam în cartier și toată copilăria mea s-a întamplat aici, casă, școală, biserică și prieteni. Aici l-am cunoscut pe Domnul și L-am mărturit în apa botezului, pe vremea comuniștilor. M-am angajat la Fabrica de zahăr din cartier în ianuarie 1989, ca paznic. Acolo am auzit prima dată de Pomian Costică, sectoristul din Gai...

Anii au trecut și nu am mai știut nimic de el, până când Dumnezeu, i-a atins inima și l-am întâlnit la Biserica din Gai, unde se afla pentru prima dată, în septembrie 2018...

AICI SUNT CÂTEVA MOMENTE DIN VIAȚA LUI, POVESTITE CHIAR DE EL....

“M-am născut în satul Țeghea, județul Satu Mare, în februarie 1957. Școala generală am urmat-o în Satul Mare iar școala profesională la Cluj și Brașov. În 1976-1978 am urmat Școala de miliție la Câmpina.

M-am căsătorit cu Maria, în iunie 1978, urmând ca apoi, în septembrie, să ne mutăm în Arad, primind repartiție de muncă la Miniția municipiului Arad. Aici, am lucrat la Pază și ordine timp de 4 ani, ca agent în arestul Poliției municipiului Arad. În acest timp, s-a născut primul copil, în 1979, iar al doilea în 1984. În 1980 au început probleme de sănătate, tromboflebită și stomacul perforat. Pe parcursul anilor am fost internat de peste 10 ori la Spitalul militar din Timișoara. Din 1982 am fost transferat ca și sectorit în cartierul Gai.

Vremurile au fost grele, mult de lucru, multe situații dificile în munca pe care o aveam, dar nu am avut treabă cu pocăiții niciodată. În toți anii aceștia nu am fost niciodată la Biserica Baptistă din Gai. Cunoșteam mulți membrii din biserică și mă înțelegeam bine cu ei. Oamenii mă știau de om aspru, eram spaima hoților, ceea ce nu era ușor. A prins mulți hoți la viața mea...

De copil am fost la ortodocși, dar nu eram un om bisericos. Mergeam rar cu soția la Mănăstirea din Gai, la sărbători, Paști și Crăciun. Eram spurcat la gură, înjuram mult. Când mă gândesc acum cât am putut să înjur, permanent aveam cuvinte murdate în vorbirea mea. Cu toate acestea, Dumnezeu s-a îndurat și de viața mea...

Până în 2001 am fost sectorist în cartier, apoi m-am pensionat din Poliție. Din 2002-2004 am lucrat ca șef de pază la Teba iar din 2005-2011, șef de pază la Astra Trinity. Problemele de sănătatea m-au împiedicat să continui să lucrez.

La sfârșitul lunii martie 2013 am ajuns la spital, având 3 operații în doar 2 săptămâni, cu probleme severe de circulația sângelui, se coagula prea repede. Am crezut că mor... Pe pat de spital am strigat către Dumnezeu și m-am rugat în cuvinte simple. Acolo, am mărturisit soției că dacă ajung acasă mă pocăiesc. Când m-am făcut mai bine i-am spus soției că doar Dumnezeu m-a scăpar și ea a fost de acord.

După ce m-am întors acasă am tot amânat momentul, deșii simțeam o presiune în inimă. Abia după ce am participat la botezului finului meu, în 2018 am prins curaj. Am mers la Biserica Baptistă din Gai într-o miercuri seara, în septembrie 2018 și atunci am ales să-mi urmeaz promisiunea. La final am mers la păstorul Cornel și i-am spus că m-am hotărât să mă pocăiesc.

Mi-am schimbat viața, L-am primit pe Domnul în inimă. Eram un om rău dar acum m-am schimbat. Bine că Dumnezeu m-a salvat!

Am început cateheza, frații m-au primit bine, mi-am găsit liniștea sufletească și sunt un alt om! Am învățat să mă rog, mi-am regăsit din vechii prieteni, în biserică, mă bucur de părtășia fraților și trăiesc o viață cu Domnul Isus. Eu acuma citesc Biblia în fiecare zi și îi spun și soției mele de Domnul Isus. Mă rog pentru credința mea, pentru familia mea, pentru națiune.

În data de 16 iunie 2019 am făcut public mărturisirea credinței mele, în apa botezului, în biserica din Gai! Acum, câte zile îmi va da Domnul vreau să-i fiu credincios și să Îl laud împreună cu frații!”

Diacon Ovidiu Martin

sursa: https://www.baptisti-arad.ro/