Un altfel de Mangaietor

  6. Citeşte 2 Corinteni 1:3-4. La ce spune Pavel că poate fi de folos suferinţa personală? Ai vreo experienţă legată de acest adevăr?

  A mângâia înseamnă „a căuta să aline sau a alina mâhnirea, durerea, suferinţa” şi este sinonim cu „a consola” şi „a încuraja”. Când Hristos ne mângâie în necazurile noastre, şi noi putem să le oferim mângâiere altor oameni care suferă. Dacă am învăţat din întristările noastre, le putem sluji mai eficient celor întristaţi.

  În general, bisericile sunt compuse din membri care suferă şi membri care le aduc acestora mângâiere, alinare. O astfel de îmbinare poate să transforme biserica ta într-un „loc de adăpost“, într-o „cetate de scăpare” (vezi Numeri 35) şi într-o „apă vindecătoare” (vezi Ezechiel 47:1-12) care curge spre societate.

  A le arăta oamenilor compasiune şi a le oferi mângâiere sufletească este o artă. Iată câteva sugestii:

 • Fii sincer. Ascultă mult şi vorbeşte puţin. Asigură-te că limbajul corporal transmite corect dorinţa ta de a arăta compasiune şi de a aduce mângâiere celui aflat în necaz.

 • Manifestă compasiune potrivit cu personalitatea ta. Unii îşi arată comapătimirea plângând cu cel suferind. Alţii nu plâng, dar oferă un ajutor concret.

 • A fi prezent undeva este de multe ori mai important decât a spune ceva sau a face ceva.

 • Permite-le oamenilor să sufere în felul lor.

 • Informează-te despre etapele prin care trec oamenii care suferă.

 • Fii atent la replica: „Ştiu cum te simţi”. Este foarte posibil să nu ştii, de fapt, cum se simte!

 • Consilierea o oferă specialiştii în domeniu.

 • Nu-i promite unui om în suferinţă că te rogi pentru el, dacă nu ai această intenţie. Când este posibil, roagă-te cu el, fă-i o vizită pe îndelete şi citeşte-i câteva făgăduinţe biblice încurajatoare.

 • Organizează un grup de suport (dacă este posibil) la biserică sau în localitatea în care trăieşti.