"Isus … în Vechiul Testament I Personalitatea Domnului Isus I Isaia 11.1-5 (III)"

Categorie: Studiu biblic

III. Personalitatea Domnului Isus sau Cum şi-a trăit viaţa Domnul nostru ?

„ Plăcerea Lui va fi frica de Domnul ;

• nu va judeca după înfăţişare, nici
• nu va hotărî după cele auzite, ci
  va judeca pe cei săraci cu dreptate şi
  va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării ;
• va lovi pământul
  cu toiagul cuvântului Lui, şi
  cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.
  Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, şi credincioşia, brâul mijlocului Său”. (Isaia 11 : 3 – 5)

1. Aparenţele

„ … nu va judeca după înfăţişare”. (Isaia 11 : 3)

În luarea deciziilor, Domnul Isus nu S-a lăsat influenţat de aparenţe (nu a judecat omul după înfăţişare). Şi în cazul lui Zacheu, şi a femeii de la fântână din Sihar a procedat aşa, (având de-a face cu oameni aparent neserioşi), dar nu a fost înşelat nici de cealaltă categorie, a oamenilor sobri (la exterior) dar nepocăiţi în inima lor.

2. Cuvintele auzite

„ … nu va hotărî după cele auzite … ”. (Isaia 11 : 3)

Avem multe exemple, unul foarte concludent este descris în Luca 10 : 25 unde scrie că :

„Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis : „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică ?”

Una era aparenţa (omul profund religios, interesat de mântuirea sufletului, de Biblie) şi cu totul alta era realitatea, (omul respectiv fiind o întrupare a ispititorului) !

3. Cuvintele rostite

„ … va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui … ”. (Isaia 11 : 4)

Cuvântul rostit are putere şi trebuie folosit pentru a spune adevărul, pentru a-i înfrunta pe lupii cu înfăţişare de oaie demascându-i în public :

A. Fariseii

„În vremea aceea, când se strânseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi : „Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia”. (Luca 12 : 1)

B. Saducheii

„În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare :
„Învăţătorule, Moise a zis : „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.”

Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit ; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea ? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.” Drept răspuns, Isus le-a zis :

„Vă rătăciţi ! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice : „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov” ?

Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus. Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc”. (Matei 22 : 23 – 34)

sursa: https://www.cezareea.ro/