„Căutaţi, şi veţi găsi!”

  5. Citeşte Apocalipsa 3:20, Matei 7:7,8 şi Ioan 1:12. Care este ideea comună a acestor trei pasaje şi ce ne spun ele despre ce înseamnă să-L căutăm şi să-L găsim pe Domnul?

  Textele acestea ne transmit ideea că oamenii trebuie să ceară, să caute şi să fie deschişi să-L primească pe Isus. Pe de altă parte, în Apocalipsa 3:20, Isus este Cel care stă la uşă şi bate pentru ca omul să-I deschidă şi să-L primească înăuntru.

  Nu există nicio contradicţie aici, Domnul intervine la inima oamenilor, prin puterea Duhului Sfânt, şi îi atrage la El, poate fără ca ei să fie conştienţi de acest lucru. De multe ori, ei caută ceva ce viaţa nu le oferă. Ce privilegiu avem să fim atunci alături de ei, să le indicăm direcţia corectă şi să-i ajutăm să-şi dea seama ce anume caută!

  Realitatea este că Isus poate bate, prin tine, la „uşa” vieţii oamenilor din localitatea ta şi oricine deschide uşa şi Îl primeşte va primi şi binecuvântările care-L însoţesc (Apocalipsa 3:20; Ioan 1:12). În acelaşi timp, El îi invită pe urmaşii Săi să ceară, să caute şi să bată la uşa Sa, ca să primească „darurile bune” ale Împărăţiei Sale (Matei 7:7,8,11).

  Atunci când Duhul Sfânt îţi arată că o persoană este pregătită să-L primească pe Hristos, pune-i această întrebare: „Ai vrea să ne rugăm împreună ca să-ţi deschizi inima pentru Isus Hristos şi să devii un membru al familiei Sale?”

  Avem nevoie de discernământ spiritual ca să recunoaştem momentul adecvat pentru adresarea apelului; altfel, riscăm să-l adresăm fie prea repede, fie, lucru poate chiar mai regretabil, prea târziu. Poate că unii stau în cumpănă, între viaţa veşnică şi pieirea veşnică, şi aşteaptă să fie împinşi de la spate ca să ia o decizie pentru Domnul. Noi trebuie să observăm aceste situaţii, conştienţi fiind de responsabilitatea noastră sfântă.