Pilda celor zece fecioare I 2. Prevederea [Matei 25.1-13]

Categorie: Studiu biblic

Pilda celor zece fecioare

Un alt ingredient al vieţii de veghere, este prevederea, care ne face să vedem necesitatea facerii milei în plus. Fecioarele înţelepte au văzut dinainte că vor trebui să care şi vasele cu untdelemn de rezervă, dacă vor ca totul să iese bine … aşa că au ales să aibă un bagaj în plus.

Termenul Biblic pentru prevedere este chibzuinţa !
Chibzuit este cel : Care judecă o situaţie cumpănind toate eventualităţile ; socotit, cumpănit. A chibzui înseamnă a reflecta asupra unei situaţii cumpănind toate eventualităţile ; a se gândi, a medita. ♦ A se sfătui unul cu altul înainte de a lua o hotărâre. ♦ A pune ceva la cale ; a plănui. Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „a-şi imagina”, „a forma, a alcătui”. (Surse :  Dex 2009 şi DER (1958, 1966).

Chibzuinţa :

• Proverbe 2 : 11 „ … chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi … ”.
• Proverbe 3 : 21 „Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi : păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa !”
• Ieremia 49 : 7 „Asupra Edomului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor : „Nu mai este înţelepciune în Teman ? A pierit chibzuinţa de la oamenii pricepuţi ? S-a dus înţelepciunea lor ?”

Cinci caracteristici ale omului chibzuit / calculat :

1. Este strângător : „Cine strânge vara este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine”. (Proverbe 10 : 5). Foarte bine ca lună de lună să strângem 10 % din venit.

2. Este atent la ce spune : „Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit.” (Proverbe 10 : 19).

3. Este atent la cum lucrează : „Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia”. (Proverbe 13 : 16).

4. Se sfătuieşte / cere sfatul înainte de-a lua o decizie : „Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De cezar ai cerut să fii judecat, înaintea cezarului te vei duce.” (Faptele Apostolilor 25 : 12).

5. Este prevăzător, gândeşte înainte de-a lua o decizie :

• „Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi”. (Proverbe 14 : 8).
• „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge”. (Proverbe 14 : 15).
• „Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sunt pedepsiţi”. (Proverbe 22 : 3).
• „Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sunt pedepsiţi”. (Proverbe 27 : 12).

Concluzie : „Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui”. (Proverbe 14 : 35).

Un exemplu de om care a prevăzut anumite situaţii este Ioab, care deşi a avut defectele lui, în privinţa aceasta a stat foarte bine ! Orice om credincios poate învăţa din vieţile celor din jur şi ce să facă şi ce să nu facă, dar dacă avem ochii deschişi putem învăţa chiar şi de la oameni despre care alţii spun că sunt răi … chiar şi acest fel de oameni, tot au în ei ceva bun.

Ioab a prevăzut :

• Cum vor evolua anumite situaţii din viaţă :

Era un bun strateg :

„ … David a trimis împotriva lor pe Ioab şi toată oştirea, numai oameni viteji. Fiii lui Amon au ieşit şi s-au aşezat în şiruri de bătaie la intrarea porţii; sirienii din Ţoba şi din Rehob şi oamenii din Tob şi din Maaca erau deoparte în câmpie.

Ioab a văzut că avea să lupte şi înainte şi înapoi. A ales atunci din toţi aleşii lui Israel o ceată, pe care a aşezat-o împotriva sirienilor ; şi a pus sub porunca fratelui său Abişai ce mai rămăsese din popor, ca să ţină piept fiilor lui Amon. El a zis :

„Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu; şi dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu să te ajut. Fii tare, şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru ; şi Domnul să facă ce va crede !”

Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, şi ei au luat-o la fugă dinaintea lui. Şi când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai şi au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon şi s-a întors la Ierusalim”. (II Samuel 10 : 7 -14)

Era mai realist decât David

După ce Absalom este omorât :

„Au venit şi au spus lui Ioab : „Iată că împăratul plânge şi se jeleşte din pricina lui Absalom.” Şi în ziua aceea, biruinţa s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicându-se :

„Împăratul este mâhnit din pricina fiului său.” În aceeaşi zi, poporul a intrat în cetate pe furiş, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă. Împăratul îşi acoperise faţa şi striga în gura mare : 

„Fiul meu Absalom ! Absalom, fiul meu, fiul meu !” Ioab a intrat în odaia unde era împăratul şi a zis : „Tu acoperi azi de ruşine faţa tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viaţa ta, a fiilor tăi şi a fetelor tale, a nevestelor tale şi a ţiitoarelor tale. Tu iubeşti pe cei ce te urăsc şi urăşti pe cei ce te iubesc, căci arăţi azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori ; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom, şi noi toţi am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ţi-ar fi plăcut. 

Scoală-te, dar, ieşi şi vorbeşte după inima slujitorilor tăi ! Căci jur pe Domnul, că, dacă nu ieşi să te arăţi, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta ; şi aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe până acum.” (II Samuel 19 : 1 – 7).

Şi-a expus punctul de vedere, când i s-a cerut să facă ceva ce era greşit :

„Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel ; şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând : „Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda.” Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lângă el :

„Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan până al Beer-Şeba ; să se facă numărătoarea poporului şi să ştiu la cât se ridică numărul lor.” Ioab a zis împăratului : „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta ! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta ?”

Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii ; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat de la împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.” (II Samuel 24 : 1 – 4)

• Efectul faptelor :

„Ioab, care împresura Raba fiilor lui Amon, a pus mâna pe cetatea împărătească şi a trimis soli lui David să-i spună : „Am început lupta împotriva Rabei şi am şi pus stăpânire pe cetatea apelor ; strânge acum cealaltă parte a poporului, tăbărăşte împotriva cetăţii şi ia-o, ca să n-o iau eu şi să vină asupra mea cinstea.”

David a strâns tot poporul şi a mers asupra cetăţii Raba ; a bătut-o şi a luat-o. A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cântărea un talant de aur şi era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate”. (II Samuel 12 : 26 – 30)

În situaţia de atunci, a reacţionat invers de cum a făcut-o Saul. Nu numai că nu şi-a căutat slava, ci a făcut ce a putut, pentru a îl pune pe David, într-o lumină favorabilă. A cutat folosul împăratului, ceea ce i-a adus şi lui un bine.

• Efectul negativ al stărilor sufleteşti :

„Ioab, fiul Ţeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după Absalom. A trimis să aducă din Tecoa o femeie iscusită şi i-a zis :

„Fă-te că plângi şi îmbracă-te în haine de jale ; nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort. Să te duci astfel la împărat şi să-i vorbeşti aşa şi aşa”

Şi Ioab i-a spus ce trebuia să zică.” (II Samuel 14 : 1 – 3)

David îşi dă seama cine poate fi în spatele conştientizării lui şi o întreabă :

„Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Şi femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putinţă nicio abatere nici la dreapta, nici la stânga de la tot ce a zis domnul meu, împăratul.

În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit şi a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. Ca să dea o altă înfăţişare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ.” (II Samuel 14 : 19 – 20)

• Efectul distructiv al cuvintelor :

„Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis : „Lasă-mă să dau fuga şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaşilor săi.” Ioab i-a zis :

„Nu tu ai să duci veştile azi ; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.” Şi Ioab a zis lui Cuşi: „Du-te şi vesteşte împăratului ce ai văzut.” Cuşi s-a închinat înaintea lui Ioab şi a dat fuga. Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis iarăşi lui Ioab :

„Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuşi.” Şi Ioab a zis : „Pentru ce vrei să alergi, fiule ? Nu este o solie care-ţi va fi de folos”. (II Samuel 18 : 19 – 22)

Lui Ahimaaţ i se părea că îi va duce lui David o veste excelentă, dar el neavând copii, nu putea înţelege că Absalom chiar dacă a ales să se facă duşmanul lui David, pentru David a rămas tot copilul lui, pe care îl iubea !

Din punctul de vedere al lui David, nu a murit un duşman, ci un copil … în mintea lui, la auzul veştii, a realizat că are cu un copil mai puţin !

Pentru noi, este valabil ceea ce îi scria apostolul Pavel lui Timotei : „De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă”. (II Timotei 1 : 6 – 7)

Trăirea în ascultarea de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, dă chibzuinţa. De ce ? Fiindcă Duhul Sfânt este Cel care ne spune ce avem de făcut, iar ascultarea de ungerea Duhului Sfânt aduce biruinţa !

Sursa: CEZAREEA