Psalmul 38

1.) Doamne, nu mă mustra în mânia Ta şi nu mă pedepsi în urgia Ta!  

2.) Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi mâna Ta apasă asupra mea.  

3.) N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea din pricina mâniei Tale; nu mai este nicio vlagă în oasele mele în urma păcatului meu.  

4.) Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine.

5.) Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele.  

6.) Sunt gârbovit, peste măsură de istovit. Toată ziua umblu plin de întristare.  

7.) Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.  

8.) Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem.  

9.) Doamne, toate dorinţele mele sunt înaintea Ta şi suspinele mele nu-Ţi sunt ascunse.  

10.) Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.  

11.) Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea şi rudele mele stau deoparte.  

12.) Cei ce vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele , cei ce-mi caută nenorocirea spun răutăţi şi toată ziua urzesc la înşelătorii.  

13.) Iar eu sunt ca un surd: n-aud; sunt ca un mut, care nu deschide gura.  

14.) Sunt ca un om care n-aude şi în gura căruia nu este niciun răspuns.  

15.) Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne Dumnezeule!  

16.) Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine şi să se fudulească împotriva mea, când mi se clatină piciorul !”  

17.) Căci sunt aproape să cad şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.  

18.) Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.  

19.) Dar vrăjmaşii mei sunt plini de viaţă şi plini de putere; cei ce mă urăsc fără temei sunt mulţi la număr.  

20.) Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sunt potrivnici, pentru că eu urmăresc binele.  

21.) Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!  Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea! (Psalm 38:1‭-‬22) AMIN!

 

Aceast psalm se numește un psalm de POCĂINȚĂ pentru că Împăratul David a luat măsurile necesare de-a se pocăi de păcatul său. David a afirmat că din pricina păcatului său a avut probleme de sănătate (38:1-8); a fost despărțit de Dumnezeu și de alții, provocând singurătate extremă (38:9-14); și-a exprimat durerea pentru păcatul său (38:18); apoi a mărturisit păcatul și sa pocăit prin smerenie și urmărind binele (38:15-22). Cu siguranță, Dumnezeu l-a iertat de păcatul lui și El este gata să ierte orice păcat în viața noastră, dar pocăința adevărată înseamnă o schimbare totală a minții, a inimii și mod de viață! Totodată, cel mai important pas din pocăință este să NU mai păcătuim (Ioan 8:11), adică să nu ne întoarcem la aceleași greșeli și stil de viață murdară și neplăcută lui Dumnezeu. Acest exemplu de recunoștință, căință și pocăință trebuie în mod obligatoriu să îl punem și noi în practică. Să ne ajute bunul Dumnezeu! 

 

Cum un copil strigă, plângând la tatăl său, așa a strigat David către Dumnezeu. David nu a spus: "Nu mă pedepsi deloc, Doamne" ci  "Nu mă pedepsi Doamne cât timp ești mânios", deoarece, David era conștient asprimea mâniei lui Dumnezeu. El a recunoscut că a meritat să fie pedepsit pentru păcatul lui, dar să rugat de Dumnezeu să schimbe temperamentul pedepsi (disciplina) Lui - mânia cu mila. La fel ca și copii, suntem liberi să cerem milă, și chiar să strigăm neîncetat: "Doamne, ai milă de mine!", dar să nu negăm niciodată faptul că sântem păcătoși și merităm pedeapsa Domnului. Domnul să aibă milă de noi! 

 

Consecințele și efectele păcatului sânt: fizice, psihice și spirituale, care pot provoca o mare suferință chiar și moarte. Când păcătuim, mâna Domnului apasă asupra noastră (vers. 2) ca o avertizare să ne recunoaștem și să ne mărturisim înainte Domnului, cu exprimare sinceră de durere și regret pentru păcatele noastre, să ne cerem iertare, să avem dorința să nu mai păcătuim, și să cerem ajutor de la Domnul să nu ne mai întoarcem la aceleași păcate, fiindcă numai "câinele s-a întors la ce vărsase şi scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă". (2 Petru 2:22) Să ne ferească Dumnezeu de așa ceva!

 

David a privit chinul, durerea și neliniștea lui trupească și sufletească, ca fiind judecata Domnului peste el, pentru păcatele sale. Cu toate că Dumnezeu nu îngăduie întotdeauna o boală fizică ca pedeapsă pentru păcat, acest psalm și alte pasaje din Scriptură (Fapte 12:21-23, 1Corinteni 11:30-32, Ioan 5:1-14) dovedește că în anumite circumstanțe, suferința fizică este pedeapsa Domnului pentru păcat. Uneori Dumnezeu trebuie să pedepsească copiii Săi, că să-i aducă din nebunia lor înapoi la El (Evrei 12: 5-11). Dacă recunoaștem păcatele noastre; dacă ne mărturisim și ne pare rău că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu; dacă smeriți și cu regret sincer ne cerem iertare de la Dumnezeu; dacă nu ne mai întoarcem la aceeași păcate, atunci Dumnezeu promite iertare. "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire." (1 Ioan 1:9) Glorie Domnului! ATENȚIE: Dumnezeu ne eliberează de consecințele eterne ale păcatului, dar El nu promite să anuleze toate consecințele pământești!

 

Un adevăr foarte important ce învățăm din rugăciunea lui David, este că nebunia, păcatele, suferința și îngrijorările noastre, ca o povară grea, sunt prea grele pentru noi să le ducem și de cele mai multe ori ajungem în starea lui David: "fără putere, peste măsură de istovit, zdrobit, bolnav fizic, gârbovit, părăsit de cei dragi, toată ziua întristat, tulburat și chinuit" (vers. 4-8). Dragii mei, păcatul ne doboară! Păcatul ne provoacă neliniștea! Singurul care poate să ne vindece de această stare este Cel ce ne dă odihnă! Să medităm la ambele fapte! "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi  învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit  cu inima; şi  veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci  jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară." (Matei 11:29‭-‬30) ALELUIA! Mărit să fie Domnul! Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră! (Psalm 68:19) "Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi." (1 Petru 5:6-7) "Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui;  dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână." (Psalm 37:23‭-‬24) Glorie Domnului! ALELUIA! 

 

Un adevăr înfricoșător și dureros este că "nelegiuirile noastre pun un zid de despărţire între noi şi Dumnezeul nostru; păcatele noastre ne ascund Faţa Lui şi-L împiedică să ne-asculte!" (Isaia 59:2) Păcatul lui David l-a despărțit nu numai de Dumnezeu dar și de rudele, prietenii și cunoscuții lui provocând o singurătate extremă (vers. 9-14). Două dintre metodele folosite de Dumnezeu pentru a ne câștiga atenția totală și a ne îndepărta de păcat este singurătatea și suferința, deoarece când ajungem căzuți în lipsă de confort și disperați, Dumnezeu este  singura scăpare și singurul care ne poate ajuta. La oameni multe lucruri sunt cu neputinţă, dar la  Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă! (Matei 19:26) ALELUIA! Mărit să fie Domnul! 

 

De multe ori, când sântem pedepsiți de Domnul pentru păcatele noastre, cârtim și murmurăm de parcă nu "merităm". Când ne îndepărtează păcatele noastre de Dumnezeu, de rudele, prietenii și cunoscuții nostri, dăm vina pe toți ceilalți în afară de noi înșine. Când vrăjmașii noștri ne amenință, ne vor răul și ne vorbesc de rău, ne aflăm de cele mai multe ori aprinși de mânie, ură și chiar răzbunare pentru a ne justifica poziția noastră sau chiar pentru a proteja reputația noastră. David, însă, a procedat cu totul atlfel; să făcut surd și mut, nu a scos nici un răspuns (vers.13-14). 

 

A fi tăcut poate fi extrem de dificil atunci când alții ne dispreţuiesc, ne batjocoresc, ne zdrobesc și ne doboară cu vorbe rele și neadevărate, deoarece vrem să ne protejăm reputația noastră. Fiind copii lui Dumnezeu, noi nu avem nevoie să ne răzbunăm sau să ne justificăm înaintea omului ci să ne încredem în Dumnezeu căci El este Apărătorul și Răzbunătorul nostru! (Rom 12:9) El este drept și pedepsește gândurile, vorbele și faptele rele. Domnul ne asigură căci nu vom rămâne de rușine niciodată atât timp ce trăim în ascultare și cu frică de El. El ne păzește de vrăjmașii noștri și ne apără reputația noastră! El ne ocrotește zi și noapte de rău! Datoria noastră este să ne încredem în Dumnezeul nostru că să nu fim dați de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii nostri de noi!  Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Domnul nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi daţi cei ce Îl părăsesc pe Domnul fără teamă (Psalm 25:2‭-‬3). 

 

Ca și David, Domnul Isus a tăcut în fața acuzătorilor Lui, "preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare. Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ şi, după ce şi-a bătut joc de El (Luca 23: 9-11). El și-a încredinţat soarta în mâinile lui Dumnezeu, "El n-a făcut păcat şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug. Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător." (1 Pet. 2:21‭-‬24) Domnul Isus Hristos a suferit pentru noi şi ne-a lăsat o pildă, ca să călcăm pe urmele Lui. Domnul să ne ajute să rămânem în El, să trăim ca El, să ne încredem și să nădăjduim numai în El! AMIN!