Există viaţă după moarte?

Există viaţă după moarte? Biblia spune: “Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră....Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze...” (Iov 14:1-2, 14).

La fel ca Iov, aproape toţi am fost provocaţi de această întrebare. Dar ce se întâmplă exact după ce murim? Încetăm pur şi simplu să mai existăm? Este viaţa o uşă pivotantă prin care plecăm şi ne întoarcem pe pământ pentru a obţine în final măreţia personală? Toate persoanele se duc după moarte în acelaşi loc, sau în locuri diferite? Există cu adevărat raiul şi iadul, sau acestea sunt numai în mintea noastră?

Biblia ne spune că nu numai că există viaţă după moarte, dar şi că există o viaţă veşnică după moarte atât de măreaţă încât “Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Iisus Hristos, Dumnezeu întrupat, a venit pe pământ pentru a ne oferi darul vieţii veşnice. “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5).

Iisus a luat asupra Sa pedeapsa pe care o meritam fiecare dintre noi şi Şi-a sacrificat propria viaţă. După 3 zile, El a arătat că este biruitor asupra morţii prin învierea Sa din morţi, în Duh şi în trup. El a rămas apoi pe pământ pentru 40 de zile şi a mărturisit astfel către mii de oameni acest adevăr înainte de a se reîntoarce în casa Lui veşnică în cer. Romani 4:25 spune: “Iisus Hristos ... a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.”

Învierea lui Hristos este un eveniment bine documentat. Apostolul Pavel a provocat oamenii să îi întrebe pe martorii oculari pentru a verifica validitatea afirmaţiilor sale, şi nimeni nu a fost în măsură să conteste adevărul învierii. Învierea lui Hristos este piatra de temelie a credinţei creştine; deoarece Hristos a înviat din morţi, şi noi putem avea credinţa că vom fi înviaţi.

Pavel i-a mustrat pe unii dintre creştinii vremii sale care nu credeau aceasta: “Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor? Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat” (1 Corinteni 15:12-13).

Hristos a fost prima persoană inviată dintr-o mare mulţime a celor care vor fi înviaţi . Moartea fizică a venit în lume printr-un singur om, Adam, de care toţi suntem legaţi. Însă toţi cei care au fost adoptaţi în familia lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos vor primi o nouă viaţă (1 Corinteni 15:20-22). La fel cum Dumnezeu i-a înviat trupul lui Iisus, tot aşa trupurile noastre vor fi înviate la întoarcerea lui Iisus (1 Corinteni 6:14).

Cu toate că toţi vom fi înviaţi, nu toţi vom merge în rai. Fiecare persoană face o alegere în decursul propriei vieţi care va determina locul unde acea persoană va merge pentru eternitate. Biblia spune că noi toţi suntem sortiţi să murim o singură dată, după care va urma judecata (Evrei 9:27). Aceia care sunt iertati prin credinta in Iisus Hristos vor merge în cer pentru viaţa veşnică, însă necredincioşii vor merge în iad, pentru a primi pedeapsa veşnică (Matei 25:46).

Iadul, ca şi raiul, nu este numai o modalitate de existenţă, ci şi un loc foarte real. Este un loc unde cei nedrepţi vor experimenta mânia lui Dumnezeu pentru eternitate. Ei vor avea parte de suferinţe emoţionale, mentale şi fizice, fiind afectaţi de ruşine, regret şi dispreţ.

Iadul este descris ca o groapă fără sfârşit (Luca 8:31, Apocalipsa 9:1), şi ca un lac de foc, arzând cu pucioasă, unde cei care vor locui vor suferi zi şi noapte şi fără încetare (Apocalipsa 20:10). În iad, va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, arătând că durerea va fi intensă (Matei 13:42). Este un loc “unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge” (Marcu 9:48). Dumnezeu nu găseşte nici o plăcere în moartea celor păcătoşi, ci doreşte ca ei să se întoarcă de la căile lor păcătoase ca să poată astfel trăi (Ezechiel 33:11). Însă El nu ne forţează să ne supunem; dacă alegem să Îl respingem, El nu poate alege decât să ne dea ceea ce dorim – să trăim separaţi de El.

Viaţa pe pământ este un test – o pregătire pentru ceea ce va veni. Pentru cei credincioşi, aceasta înseamnă viaţa veşnică în prezenţa apropiată a lui Dumnezeu. Dar cum primim iertarea şi viaţa veşnică? Există o singură cale – prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Iisus a spus: “Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată...” (Ioan 11:25-26).

Darul vieţii veşnice este disponibil tuturor, însă pentru a-l primi, trebuie să renunţăm la plăcerile lumeşti şi să ne dăruim pe noi înşine lui Dumnezeu. “Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el” (Ioan 3:36). Nu ni se va oferi posibilitatea de a ne pocăi pentru păcatele noastre după ce vom muri, pentru că odată ce ne vom întâlni faţă în faţă cu Dumnezeu, nu vom avea altă alegere decăt să credem în El. El doreşte ca noi să ne întoarcem chiar acum către El în credinţă şi dragoste. Dacă acceptăm moartea lui Iisus Hristos ca plată pentru răzvrătirea noastră plină de păcat împotriva lui Dumnezeu, ni se garantează nu numai o viaţă plină de sens pe pământ, dar şi viaţa veşnică în prezenţa lui Hristos.

Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi, ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a exprima credinţa ta în El şi de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit mântuirea. “Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Cred că Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu, astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul Tău minunat şi pentru iertarea de păcate – darul vieţii veşnice! Amin!”

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.