Ispitirea Domnului Isus

Ispitirea Domnului Isus

Pentru ca un împărat să poată domni peste alţi el trebuie să dovedească că se poate conduce pe sine însuşi. Textul biblic (Matei 4:1-11) îl înfăţişează pe Împăratul Isus confruntându-şi duşmanul şi ieşin-d biruitor chiar pe teritoriul acestuia. Isus la începutul misiuni Sale a ajuns pe teritoriul inamic sleit de puteri în urma postului de 40 de zile. Diavolul profitând de contextul acesta i-a iniţiativa şi porneşte la atac.

• Primul atac este în sfera necesităţilor fizice.
„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”
Diavolul îi sugerează lui Isus să se folosească de puterea divină pentru satisfacerea propriilor nevoi. Satisfacerea propriilor nevoi în afara voii lui Dumnezeu este păcat. Mai important decât satisfacerea foamei este ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu. Diavolul atacă pe fondul nevoilor legitime ale trupului iar Isus scoate în relief nevoile legitime ale sufletului şi duhului. În ordinea lui Dumnezeu sufletul şi duhul sunt prioritare (vezi pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina). Diavolul întotdeauna pune un accent exagerat pe trup în detrimentul sufletului şi duhului. Dumnezeu se ocupă de om în întregime – trup, suflet şi duh.

• Al doilea atac este sfera îndepliniri mandatului Său.
„Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu aruncă-Te jos, căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze aupra Ta şi ei Te vor lua de mâini ca nu cumva să te loveşti de vreo piatră.”
Dacă oameni vor vedea minunea vor recunoaşte că Tu eşti adevăratul Mesia. Evreii erau un popor care cerea mereu semne şi minuni. Isus ştia că a fi acceptat de popor pe un fond al miracolelor nu este după voia lui Dumnezeu. Isus a refuzat oferta diavolului şi a acceptat voia lui Dumnezeu. Venerarea şi goană după succes este în general forma de idolatrie pe care diavolul o cultivă mereu în mintea umană. A umbla după recunoşterea publică este extrem de dăunătoare pentru că produce dezbinare. Smerenia aduce în schimb armonie.

• Al treilea atac este in sfera puteri, dominaţiei şi a gloriei.
„Diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt i-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi i-a zis: Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie dacă te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
Închinarea a fost, este şi va fi rezervată doar lui Dumnezeu. În calitate de om Isus sa închinat doar lui Dumnezeu. Biblia notează faptul că diavolul este:
- stăpânitorul acestei lumi (Ioan 12:31)
- dumnezeul acestui veac (2 Cor. 4:4)
- domnul puterii văzduhului (Efes. 2:2)

Dumnezeu a lăsat ca împărăţiile acestei lumi să devină într-o zi a Domnului nostru şi a Cristosului Său (Apoc. 11:15). În planul Lui Dumnezeu mai întâi trebuia să urmeze crucea şi calvarul. Diavolul a inversat ordinea încercân-d să-L abată pe Isus de la planul lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte diavolul a zis: „Facem un schimb dau împărăţia lumii iar Tu să te închini mie.”

Prin aceste trei etape a ispitiri Dumnezeu vrea să ne comunice şi nouă ceva şi anume că suntem extrem de vulnerabili ca şi oameni în cel puţin trei domenii.
- la nivelul trupului, nevoi fizice şi legitime
- dorinţa arzătoare de recunoaştere publică
- dorinţă după putere, dominaţie şi glorie

Diavolul a fost pus pe fugă de sabia Duhului. Pentru a ieşi biruitori nu ne rămâne decât să urmăm exemplul Mântuitorului. Isus a folosit aceleaşi arme spirituale pe care le putem folosi şi noi.
De ce nu folosim şi noi aceleaşi arme spirituale?