Sursa dragostei

Ne continuăm acum studiul nostru referitor la perceptele despre iubire, aşa cum sunt ele redate de Biblie şi felul în care sunt integrate în viaţa creştină. Am văzut că cele mai mari porunci din Biblie sunt, prima, să-L iubeşti pe Dumnezeu şi, a doua, să-ţi iubeşti aproapele. Am aruncat, mai apoi, o privire asupra cuvintelor folosite în greacă - limba Noului Testament - pentru "dragoste". Am văzut că sunt patru cuvinte greceşti care descriu fiecare un anumit fel de dragoste şi ne-am oprit la cel mai folosit în Biblie - agape. Am văzut că este, mai înainte de toate, o dragoste care porneşte de la Dumnezeu, cea mai extraordinară dovadă a acestei iubiri fiind însăşi jertfirea lui Isus Cristos pe cruce pentru întreaga omenire. A fost jerfirea Fiului lui Dumnezeu, fără păcat, pentru toţi păcătoşii din trecut, prezent şi viitor. A fost o jertfă din dragoste pentru toţi acei care I-am fost duşmani. O dragoste divină!

Am mai subliniat că dragostea noastră este departe de a se asemăna cu dragostea pe care ne-a arătat-o Dumnezeu prin Acela care a luat povara păcatelor noastre şi a murit în locul nostru pe cruce. Totuşi, suntem îndemnaţi de către Scripturi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit Cristos.

"Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, dupăcum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros" lui Dumnezeu." (Efeseni 5.1-2)

"şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii." (1Ioan 4.10,11)

"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi." (1Ioan 3.16)

Imposibil, ai putea să te gândeşti. Cum aş putea să Îl imit pe Dumnezeu? Cum aş putea să iubesc cum m-a iubit El? Nu pot să o fac! Este o chemare prea înaltă. Cum poate Dumnezeu să ne ceară atât de mult? Mulţi dinte noi citim aceste versete dar nu înţelegem cu adevărat ceea ce ni se cere de fapt. Majoritatea observăm că, de când am fost mântuiţi, avem o dragoste crescândă pentru ceilalţi, dar suntem conştienţi de limitele noastre. De obicei, îi iubim pe acei care ne iubesc şi nu pretind prea multe de la noi. Ce se întâmplă cu cei care profită de pe urma noastră sau ne sunt împotrivă? Acesta este punctul în care majoritatea dintre noi îşi ating limitele. Dar Isus ne cere să ne depăşim limitele.

"Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. ...Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi." (Luca 6.27-28; 32-35)

Care este răspunsul obişnuit al creştinului la aceste versete? Suntem de acord cu Cuvântul în inimile noastre şi ne dăm silinţa să le împlinim. Putem chiar să sfătuim pe alţii să-şi iubească duşmanii şi putem, plini de neprihănire de sine, să arătăm eşecurile fraţilor şi surorilor noastre de a respecta aceste cuvinte ale Domnului nostru. Dar când suntem noi în aceeaşi situaţie, ce facem? Într-un oarecare fel vedem situaţia noastră ca fiind unică, creăm scuze pentru lipsa noastră de dragoste şi mergem mai departe cu viaţa noastă creştină, fără a fi cu adevărat în stare să înţelegem această dragoste de care vorbeşte Isus şi pe care o cere de la noi. Este oare posibil să iubim aşa cum ne-a iubit Cristos? Eu cred că răspunsul este şi da şi nu. Isus nu ne-ar cere ceva imposibil, deci concluzia ar fi că avem abilitatea de a iubi în felul acesta. Dar cred că este imposibil, dacă ne bazăm pe propria noastră abilitate. După cum bine ştiţi, noi nu avem această abilitate. Această abilitate, de a iubi cu o dragoste necondiţionată, gata de sacrificiu, poate veni doar de la o singură sursă - Acela care este dragoste - Însuşi Dumnezeu.

"Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste." (1Ioan 4.7-8)

Sursa dragostei locuieşte în tine dacă crezi în Isus Cristos. Dacă ţi-ai pus încrederea în Isus Cristos acceptându-L ca Mântuitorul tău, Duhul Lui a venit să locuiască în tine. Predându-ţi viaţa în mâinile Lui, El va produce în tine dragostea agape.

Biblia spune că după ce devenim creştini, avem o alegere de făcut. Putem să umblăm dependenţi de puterea Duhului Sfânt, sau putem să umblăm dependenţi de firea noastră. Când vorbim de umblarea în firea noastră ne referim la umblarea bazată pe efortul nostru de a împlini voia lui Dumnezeu şi nu ne referim la vechea noastră natură decăzută, în care nu locuieşte nici un lucru bun (Romani 7.18). Dacă citeşti Galateni 5.19-21, vei vedea ce vine din firea noastră. Nu avem în noi nici cea mai mică capacitate de a îndeplini voia lui Dumnezeu. Când ne încredem în Cristos să ne salveze din starea noastră de păcat, El înfrânge puterea vechii noastre naturi şi ne transformă în fiinţe noi (2Corinteni 5.17) cu dorinţe noi, care vin din Duhul Său, care locuieşte în fiecare credincios. Îndată realizăm că în noi are loc un război în care inamici sunt firea şi Duhul.

"Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi." (Galateni 5.17)

Avem acum o alegere de făcut căror dorinţe să ne predăm. De aceea Pavel spune în versetul 16:

"Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti."

Abilitatea de a iubi vine de la Duhul Sfânt, nu de la noi. El va produce în noi dragostea Lui divină atunci când ne bazăm pe El să o facă.

"Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor..." (Galateni 5.22)

Isus a spus că El este viţa iar noi suntem mlădiţele şi dacă rămânem în [dependenţă faţă de] viţă, vom aduce roadă. El spunea că mlădiţa nu poate să rodească singură; trebuie să se bazeze pe viţă. Pentru că, spunea El, "despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic." (Ioan 15.4,5)

Sperăm că am adus puţină lumină asupra felului în care trebuie să trăim în ascultare şi dependenţă faţă de Dumnezeu, în special în ceea ce priveşte dragostea. În următoarele ediţii vom privi mai mult la ceea ce Biblia vrea să spună când suntem îndemnaţi să ne iubim unii pe alţii, încercând să aplicăm ceea ce am învăţat până acum în studiul nostru despre dragoste.