Lepădarea doctrinară de Stăpânul răscumpărător ca semn de alarmă

Lepădarea doctrinară de Stăpânul răscumpărător ca semnal de alarmă

Versete de bază: 1.” În norod s-au ridicat și prooroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat,și vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.”(2Petru 2:1) 2. ”Voi, deci, preaiubiților, știind mai înainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor neleguiți,și să vă pierdeți  tăria.”(2Petru 3:17) 3.”Oricine o ia înainte, și nu rămâne în învățătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu.  Cine rămână în învățătura aceasta, are pe Tatăl și și pe Fiul. Dacă vine cineva la voi, și nu vă aduce  învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă, și să nu-i ziceți: ”Bun venit”!  Căci cine zice: ”Bun venit!” se face părtaș faptelor lui rele.” (2Ioan 1:9-11) 4.”Dar Duhul spune lămurit că  ,în vremurile din urmă, unii se  vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhurile înșelătoare și de învățătura dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roș în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoriile și întrebuințarea bucatelor, pe care Dumnezeu le-a făcut să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adavărul.”(1Timotei 4:1-3)

Drept concluzie la ”Pilda judecătorului nedrept”, Isus a formulat o întrebare retorică: ”Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”(Luca 18:8) Văduva care a exasperat pe judecătorul nedrept prin insistențele sale constituie un model de credincios plăcut Domnului, din pricina că avea o credință stăruitoare. Acest tip de credință se va stinge în ultimele vremuri din pricina ereziilor nimicitoare.

Se știe că credința  vine prin auzirea Evangheliei, al cărei miez este jertfa și învierea Domnului  Isus.  Ioan, apostolul,  a definit menirea Evanghelei  sale în felul următor:”Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți  că Isus este Hristosul,  Fiul lui Dumnezeu, și,  crezând,  să aveți  viață în numele său.” (Ioan 20:31) Credința în Hristos este cea mântuitoare. Prin credință putem primi Duhul lui Hristos, neprihănirea  cerească,  care ne dă dreptul să întrăm, în numele Fiului, în Sfânta Sfintelor, la tronul Tatălui. (Efeseni 2:18) Petru ne avertizează că ”în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume, dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți.”(Fapte 4:12) Ioan tranșează și mai ferm problema mântuirii sufletului uman:”Cine are pe Fiul, are viața, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viața.”(1Ioan 5:12) Aici ioan are în vedere viața veșnică.

După acest preambul,  oricine își poate da seama ce consecințe nefaste poate avea lepădarea de Stăpânul care ne-a răscumpărat cu însuși sângele său. De fapt orice erezie nimicitoare are în vedere să ne depărteze de Hristos, să scadă importanța Domnului în viața noastră spirituală sau chiar să ne trezească sentimente de dispreț  față de Cuvântul Domnului,  întoarcăndu-ne  împotriva lui Hristos și împotriva  apostolilor săi.

Apostolul  Petru ne atrage atenția asupra proliferării învățătorilor mincinoși, care , prin ereziilor lor țintesc  lepădarea de Stăpânul răscumpărător. Eu mă leapăd de Hristos dacă iubesc ceva sau pe cineva mai mult decât pe El. (Luca 14:26; Matei 10:37) De aceea,  învățăturile care permit sau chiar ne îndeamnă să ne împărțim inima între Hristos și alte persoane și obiecte constituie erezii nimicitoare. Iată cîteva din ele: cultul Maicii Domnului, sărutarea crucii și a moaștelor, cultul morților, cinstirea sabbatului.  Rătăcesc și cei care vestesc  o evanghelie a prosperității și permit ascultătorilor să se distreze în chip lumesc, iubind lumea și lucrurile din lume. (cf.1Ioan 2:15-17)

Petru, după ce face o incursiune împotriva fățarnicilor, se adresează cu un sfat aleșilor:”păziți-vă să nu vă lăsați târâți de rătăcirile acestor nelegiuiți, și să vă pierdeți tăria.” Rătăcirea doctrinară duce la rătăcire comportamentală, și  împrumutarea rătăcirilor comportamentale duce la cădere spirituală. De aceea, creștinul  înțelept  nu primește  învățăturile unui predicator care se rătăcește moral.    

Apostolul Ioan ne avertizează să nu ne împrietenim cu persoanele care vestesc o evanghelie diferită de cea a lui Hristos, în centru căreia nu se află persoana și învățăturile lui Isus din Nazaret. Ioan ne interzice să primim în casa noastră sau să salutăm asemenea  predicatori, deoarece putem deveni părtași la faptele lor rele. De aici reiese că evangheliștii  mincionoși se recunosc după faptele lor rele.

Pavel avea mult de furcă cu apostolii mincinoși. (1Tesaloniceni 2: 15,16) Aceștia au condiționat primirea mântuirii aduse de  Hristos de tăierea împrejur, de ținerea sabatului și de respectarea întregii Legi a  lui Moise. (Fapte 15:1,2) Pavel a avut cu ei o polemică înfocată, căci ei anulau astfel  jertfa Domnului. Dacă neprihănirea divină s-ar căpăta  prin Lege, atunci degeaba a murit Isus. (Galateni 2:24)

Dacă Pentateucul lui Moise și tot Vechiul Testament nu pot procura oamenilor născuți în păcat neprihănirea ca să le asigure viața veșnică, cu cât mai mult celălalte religii, înființate prin oameni păcătoși,  nu pot aferi neprihănirea divină celor ce caută pe Creator. Oricine se întoarce către dumnezeii acestor religii s-a și lepădat de Hristos. Această avertizare se impune ca acuitate  în actuala atmosferă de ecumenism, pe pragul  înființării Bisericii Universale care va cuprinde toate religiile.

În prima sa Epistolă adresată lui Timotei, Pavel  atrage atenția că în ultimele vremuri se vor înmulți învățăturile rătăcitoare care despart pe cei religioși  de credința mântuitoare. Lepădarea de credință  înseamnă de fapt lepădarea de Hristos, prin chemarea altor nume în ajutor. Duhurile înșelătoare de draci vor lucra prin oameni însemnați  cu fierul roșu în însuși cugetul lor. De fapt, ei niciodată n-au avut o coștiință curată de slijitor față de Isus Hristos. Pierzându-și conștiința curată, ei și-au pierdut și credința în Hristos. (1 Timotei 1:18,19) Dacă ne-am angajat în slujba lui Hristos, trebuie să coborâm în noi, periodic, și să ne cercetăm dacă-i slujim cinstit, ori numai de formă. Oricine este supus să ajungă, sub influența anturajului, să cheme pe Domnul numai din buze, și nu din inimă. Să ne pocăim de orice formalism, căci Domnul nostru este viu.    

   Pavel ne dă și două exemple de învățături rătăcitoare, care opresc căsătoriile și întrebuințarea bucatelor pe care ni-le  pune la dispoziție Dumnezeu.  Exemple avem din belșug în jurul nostru,  și de alimente puse sub index și de femei și bărbați  sortiți celibatului, deși Pavel ne avertizează, pe de-o parte, că este mai bine să ne căsătorim, decât să  ardem în gheenă (1Cor.7:9), iar pe de altă parte, ne învață că :”nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumiri, pentru că este sființit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.”(1Timotei 4:4,5) 

Sighisoara, 5 noiembrie 2015              Szekely Carol