text Studiu biblic

"Zilele omului pe pământ"

Categorie: Studiu biblic

Conform învățăturilor biblice, vârsta medie a oamenilor din Antichitate a fost mult mai mare decât astăzi. Adam, primul om creat de Dumnezeu, a trăit până la vârsta de 930 de ani (Geneza 5:5), iar Moise a trăit până la vârsta de 120 de ani (Deuteronom 34:7).

În general, oamenii din perioada veche testamentară trăiau între 70 și 120 de ani, dar erau și excepții notabile, cum ar fi Metusala, care a trăit până la vârsta de 969 de ani (Geneza 5:27).

După venirea lui Isus Hristos, longevitatea oamenilor a început să scadă, astfel că vârsta medie a scăzut la circa 70 de ani (Psalmi 90:10).

În concluzie, conform Bibliei, oamenii din Antichitate trăiau mult mai mult decât astăzi, iar longevitatea lor era considerată un semn al binecuvântării divine.

Cartea lui Iacov ne spune: „Căci ce este viața voastră? Este o umbră care trece” (Iacov 4:14). De asemenea, în Cartea Psalmilor 103:15-16 se spune: „Zilele omului sunt ca iarba, el înflorește ca floarea de pe câmp; când trece vântul peste ea, nu mai este nimic din ea și locul ei nu o cunoaște din nou.” În timp ce suntem pe pământ, suntem chemați să ne împlinim ele mai importante scopuri: să iubim pe Dumnezeu și să slujim oamenilor. Iisus ne învață în Matei 22:37-39: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” În concluzie, viața noastră poate să fie scurtă, dar putem să o trăim în mod plin, să-L iubim pe Dumnezeu și să slujim oamenilor.

Conform Cuvantului lui Dumnezeu, zilele noastre de pe pământ trebuie să fie dedicate îndeplinirii voii Lui. În Efeseni 5:15-17 scrie: „Aduceți-vă aminte deci să fiți cu băgare de seamă cum vă purtați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți; răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele. De aceea, nu fiți proști, ci încercați să înțelegeți ce este voia Domnului”. Acest pasaj ne spune că trebuie să fim cu băgare de seamă în felul în care ne purtăm și să răscumpărăm vremea, adică să folosim timpul în mod înțelept și să facem ce este corect.

În ceea ce privește zilele celui ce face voia lui Dumnezeu în cer, avem promisiunea unei vieți veșnice în prezența Lui. Apocalipsa 21:3-4 spune: „Și am auzit o glas tare din cer, care zicea: Ah!, iată că cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! și El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui, și El, Dumnezeu cu ei, va fi Dumnezeul lor. Și El va șterge orice lacrimă din ochii lor și nu va mai fi nici moarte, nici jale, nici strigăt, nici durere, căci lucrurile dintâi au trecut”. Aceasta ne arată că zilele noastre în cer vor fi caracterizate de prezența Lui și de absența durerii și a suferinței