Veți primi o putere.

Deseori auzim folosindu-se termenii: putere financiară, putere economică, putere militară s. a. m. d. O lume care râvnește după putere. În paralel cu aceste „puteri pământești”, Domnul Isus a spus ucenicilor Săi că și ei vor primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt. Deși au fost probabil interesați de ea, cu siguranță că ei n-au înțeles în ce constă această putere.

Imaginați-vi-l pe Ghedeon că bate grâul în teasc. Vine un înger și-i spune: „Domnul este cu tine viteazule!” Ce cuvinte mari pentru un om ca Ghedeon! ... „Du-te cu puterea pe care o ai și izbăvește pe Israel.” Ce putere? Un om sărac și neînsemnat.

Și totuși, Ghedeon avea o putere de care nimeni nu știa... O putere neevidențiată.

Fiecare creștin are o „putere”. Altfel n-ai mai fi creștin. Cum ar fi putut Noe să fie un om fără pată într-o lume ostilă?

Dar sunt unii care vor să o publice, să se manifeste, să se evidențieze... O putere cu care să-i impresioneze pe alții. Deși Ghedeon avea o „putere”, nici el singur nu știa de ea și nici nu putea să o înțeleagă. Și nici în ziua de astăzi nu este înțeleasă.

Dacă mergi într-o Biserică unde creștinii sunt „plini de putere” s-ar putea să fii marcat negativ de manifestările lor. Această „aparentă putere” este atribuită și chiar numită „puterea Duhului Sfânt”. Oamenii sunt foarte interesați de această „putere” și cum ar putea intra în posesie, deoarece prin intermediul ei s-ar putea remarca.

Până acolo încât un anume Simon era gata să „investească” și să dea bani. El a spus: „Dați-mi și mie această putere ca peste oricine îmi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt” (Fapte 8/19)

Fariseii L-au întrebat pe Domnul Isus: „Cu ce putere faci Tu aceste lucruri?” Sigur că ar fi dorit s-o aibă și ei, în scopul de a se face remarcați.

Dalila l-a întrebat pe Samson: „Spune-mi te rog, de unde îți vine puterea ta cea mare?” Aceasta era preocuparea și prioritatea ei numărul 1 - puterea.

Aceasta este și prioritatea unora din ziua de astăzi și nu este rău.

Numai că este bine să știm că sunt două puteri cosmice nevăzute: „puterea lui Dumnezeu” (Romani 1/16) și „puterea întunericului” (Colos. 1/13)

În aceste condiții este absolut necesar să știm de care putere suntem însuflețiți, deoarece există riscul să le amestecăm.

Ex: În Fapte 8 citim că Simon uimea norodul cu vrăjitoriile lui. Nimeni nu știa să identifice sursa de proveniență a puterii. Mulțimea considera că era „puterea lui Dumnezeu” care se cheamă mare. Dar nu era întocmai...

Intersectarea acestor puteri ne pot duce într-o direcție greșită în ceea ce privește interpretarea corectă.

Ex: Fariseii considerau că Isus scoate dracii cu ajutorul lui Beelzebul - adică o putere demonică - ceea ce era o afirmație denaturată.

În vremurile din urmă când Satana va coborî foc din cer, va fi cea mai mare înșelătorie posibilă atribuind această putere lui Dumnezeu și nu puterii întunericului.

Așadar, este foarte important cum interpretăm sursa puterii. Domnul Isus a spus ucenicilor Săi: „Voi veți fi îmbrăcați cu putere de sus - și nu de jos.” (Luca 24/49) Sigur urechile lor au devenit interesate. Numai că ei aveau deja o putere. Ce să fi însemnat o altă putere și în ce sens?

În Matei 10/1 citim: „Apoi Isus a chemat pe cei 12 ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, să tămăduiască orice fel de boală, să curețe pe leproși și să învieze morții”. (Cap. 10/8)

Ucenicii s-au întors plini de bucurie: „Doamne, puterea aceasta dă roade iar duhurile ne sunt supuse.”

Peste toate acestea vine promisiunea Domnului Isus: „Veți mai primi o putere. Rămâneți în cetate și va veni odată cu pogorârea Duhului Sfânt.”

De aici au copiat creștinii din generația noastră. Primirea Duhului Sfânt trebuie să fie însoțită de o putere, astfel n-ai primit Duhul Sfânt. Sunt foarte de acord...

Dar trebuie să știm în mod obligatoriu ce înseamnă această putere și în ce constă ea.

Să recitim versetul din Fapte 1/8: „Voi veți primi o putere când se va pogorî Duhul Sfânt peste voi și și-Mi veți fi martori... până la marginile pământului.”

Puterea aceasta se numește „Puterea Mărturiei”.

Adică să treacă peste toate piedicile, obstacolele de orice natură și să depună mărturie în favoarea Mântuitorului. Este bună și de dorit o asemenea putere? Sigur că da.

În Fapte 4/29 citim că ucenicii s-au rugat: „Dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala”...

Rezultatul: Când a văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan s-au mirat...

Iar Pavel scrie: „În adevăr Evanghelia v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală.” (1Tes. 1/5)

Raportând această învățătură la noi este foarte bine să avem această „putere a mărturiei”, deoarece Pavel spune: „Mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos deoarece ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire.” (Romani 1/16)

Este necesar să știm că există o „putere a vorbelor” întru-cât citim că nici un cuvânt venit de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. (Luca 1/37)

Dar există și o „putere a faptelor” mai puternică decât cea a vorbelor.

„Puterea vorbelor” e posibil să fie uitat chiar și a doua zi. Însă, „puterea faptelor” dăinuiește și peste ani...

(Un tânăr mergea pe lângă o bătrână care avea un bagaj consistent în mână și îi predica Evanghelia. La despărțire bătrâna i-a mulțumit pentru „evanghelizare” și i-a spus: Tinere, dacă m-ai fi ajutat un pic la bagajul acesta era și mai bine... ) Sunt foarte bune predicile pentru urechi. dar mai bune sunt cele pentru ochi.

De aceea Ioan scrie: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, ci cu fapta și adevărul”.

Despre Domnul Isus se spune că era un prooroc puternic. Dar cum?

Un prooroc puternic în fapte și în cuvinte. Urmăriți ordinea: întâi faptele și apoi cuvintele. (Luca 24/19)

Așa că Pavel este determinat să scrie corintenilor: „Împărăția lui Dumnezeu nu stă doar în vorbe ci și în în puterea faptelor.” Numai că atunci când este vorba de puterea faptelor nimeni nu mai tânjește după această putere.

(Era evanghelist, „specializat” în predici privitoare la dărnicie. „Esența” spuselor lui era următoarea: Cine are 2 haine să dea una celui lipsit. Nevastă-sa a luat în serios mesajele soțului și a început să dea „în stânga și în dreapta”. Într-una din zile a dăruit unul din costumele de haine preferate ale soțului unui om al străzii. Cu timpul i-a venit rândul costumului dăruit să fie îmbrăcat - dar soția s-a justificat: „L-am dat unui om necăjit... ” „Cum așa?”. . întrebă predicatorul. „Păi doar tu ai predicat și eu am făcut întocmai”... „Soție” - limpezi soțul lucrurile: „Din ceea ce spun eu... nu-i pentru noi... ci pentru alții... ” )

Puterea vorbelor în foarte multe cazuri înseamnă oratorie care te fascinează.

În Fapte 12/21 citim că Irod a ținut o cuvântare. Atât de mult a fost impresionată mulțimea de magia cuvintelor încât a strigat: „Glas de Dumnezeu nu de om!”

Însă puterea faptelor constă în puterea de a ierta, puterea de a iubi, puterea de a dărui, puterea de a răbda, puterea de a tăcea - când de fapt ar trebui să spui ceva, puterea de a-l îngădui pe cel slab, puterea de a da în cinste întăietate altuia, puterea de a duce poverile unii altora.

Dar cea mai mare putere îți trebuie să te biruiești pe tine însuți, deoarece este ca unul care biruiește cetăți.

În dreptul nostru la asemenea puteri ne așteptăm ca o dovadă a primirii Duhului Sfânt.

Ațadar: Puterea faptelor și nu a vorbelor...