...veți primi darul Sfântului Duh.

Nimeni, absolut nimeni, nu deține drept de „proprietate” asupra Duhului Sfânt, ci este de dorit ca El să ne aibă în proprietate pe noi, pentru a ne călăuzi pe „calea cea nouă și vie”. (Evrei 10/20)

Totuși, unii pretind că Duhul Sfânt ne aparține doar nouă, deoarece numele confesiunii care ne reprezintă ar fi legată de ziua cincizecimii...

Pe frontispiciul unei case de rugăciune stă scris cu litere mari: „Biserica Penticostală Botezată cu Duhul Sfânt”. M-am tot întrebat: Dar este posibil să fie Biserici Penticostale și fără Duhul Sfânt? Nu știu... Dar dacă ar fi fost scris: „Biserica Creștină după Evanghelie” sau „Biserica Baptistă” - botezată cu Duhul Sfânt, era ceva greșit? Vă asigur că nu...

Nici o confesiune nu deține „monopolul” asupra Duhului Sfânt. Deși Duhul Sfânt a colaborat totdeauna cu oamenii, Domnul Isus a promis că El îL va trimite definitiv pe pământ pentru a rămâne cu noi în veac (Ioan 14/16)

Așadar unde se găsește Duhul Sfânt?

El are „domiciliul stabil” aici pe pământ, deci activitatea lui este printre pământeni.

Scopul nr. 1 al Duhului Sfânt este de a dovedi lumea vinovată în ceea ce privește păcatul... (Ioan 16/8)

În acest mod Biserica se înmulțește cu ajutorul Duhului Sfânt. (Fapte 9/31b)

Ce trebuie să fac eu și tu pentru a beneficia de El?

(Cineva spunea că el a „umblat” timp de 4 ani să primească Duhul Sfânt)

Dar de unde am luat noi așa ceva?

Este bine să urmărim ce spune Scriptura despre modul cum acționează Duhul Sfânt:

Apoc. 3/13,20: „Cine are urechi să audă ce zice Bisericilor Duhul: Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine. ”

Concluzie: Nu eu sau tu trebuie să-L cauți pe Duhul Sfânt, ci El ne cauta și ne dorește pe noi.

Conf. Iacov 4/5b: „Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.”

Așa se manifestă dragostea Duhului Sfânt pentru mine, pentru tine și pentru fiecare muritor. Numai că oamenii s-au „zăvorât” lăuntric (Cântarea Cântărilor 5/3) și-L refuză, îL resping iar Ștefan a spus:

„Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt.”

Dar dacă totuși cineva deschide și este acceptat, dorit și invitat - Duhul Sfânt intră.

Primul lucrul pe care-L face Duhul Sfânt când i se deschide „ușa” - aprinde „lumina”. (Conf. Rom. 9/1: „Cugetul meu luminat de Duhul Sfânt... ”)

Imaginați-vă acum „o casă” veche, nelocuită și plină de întuneric, ce ar fi putut să fie în ea? Având în vedere că Duhul Sfânt are cu el întotdeauna „sabia” care este Cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 6/17) - începe „curățenia”. 1Cor. 5/7: „Măturați aluatul cel vechi ca să fiți o plămădeală nouă”

Duhul Sfânt însuflețește Cuvântul și îl face viu și lucrător - o sabie cu 2 tăișuri care desparte firescul de duhovnicesc. În aceste condiții Domnul Isus a spus: „Voi sunteți curați din pricina Cuvântului.”

Cuvântul te învață cum să faci „curățenie”, iar cu ajutorul Duhului Sfânt „casa” este într-un proces de înnoire: „El ne-a mântuit... prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.” Așa că Pavel scrie corintenilor: „Chiar dacă omul nostru dinafară se trece omul nostru lăuntric se înnoiește din zi în zi.”

Concluzie: Duhul Sfânt este cel ce produce înnoirea. Nu destoinicia, abilitățile, puterea sau înțelepciunea noastră. Nu - ci înnoirea făcută de Duhul Sfânt.

În Fapte 2/38 citim: „Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în numele Domnului Isus, apoi veți primi darul Sfântului Duh.” De regulă acest îndemn este interpretat în felul următor: Trebuie întâi să te pocăiești, să te botezi, după aceia vei primi și darul Duhului Sfânt. Numai că „procesul de pocăință” este același cu „procesul de înnoire” din Tit 3/5.

Nu există „pocăință” (înnoire) independentă de Duhul Sfânt. Nu.

Foarte important: Dacă procesul de înnoire a fost dus cu bine până la capăt iar omul a fost născut din nou, ajungând o făptură nouă, în acest context sunt toate condițiile ca Duhul Sfânt să rămână pe deplin și să locuiască în noua „casă” la care El însuși a lucrat. În felul acesta s-au împlinit cuvintele lui Pavel:

„Voi sunteți duhovnicești dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi.” (Rom. 8/9)

După ce am parcurs acest „itinerar”, putem spune că s-au împlinit și cuvintele lui Petru:

„... veți primi darul Sfântului Duh.”

Primirea Duhului Sfânt este un proces și nu ceva spontan.

Ucenicii au avut Duhul Sfânt și până la Rusalii, dar atunci s-au umplut pe deplin.

Conf. Apoc. 3/10: Dacă cineva „deschide ușa”, Duhul Sfânt promite că va „cina” cu cel binevoitor să deschidă.

Aceasta înseamnă „părtășie” - colaborare.

Așa că atunci când credinciosul „deraiază”, lunecă, El va mijloci cu suspine negrăite deoarece dorește reabilitarea și ridicarea celui căzut... (Rom. 8/26)

Rom. 8/25: „Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră și El însuși mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.”

Tot în scopul „părtășiei”, Duhul Sfânt îl îndeamnă pe credincios la fapte bune. (Rom. 8/1)

Rom. 8/1: „Acum dar numai este nici o osândire pentru cei ce sunt a lui Hristos, pentru că ei nu mai trăiesc după îndemnurile firii pământești ci după îndemnurile Duhului.”

Exemplu: Luca 2/27: „Simeon a venit la templu mânat de Duhul Sfânt.”

Duhul Sfânt îl călăuzește pe creștin (Rom. 8/14) pe calea cea nouă și vie și nici chiar cei fără minte nu se vor rătăci, cu condiția să se lase călăuzit și îndrumat de Duhul Sfânt. (Isaia 35/8)

Rom. 8/14: „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii a lui Dumnezeu”

Tot în scopul părtășiei Duhul Sfânt îl învață pe creștin încât Domnul Isus a zis ucenicilor să nu se îngrijoreze de ce vor vorbi, deoarece Duhul Sfânt le va aminti chiar în clipa aceia.

1Cor. 2/13: „Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt.”

Duhul Sfânt dă daruri celor ce doresc să le aibă și să le folosească într-un scop bun. (1Cor. 12/11)

1Cor. 12/4,11: „Sunt felurite daruri dar este același Duh și care dă fiecăruia în parte după cum voiește.”

Pentru unii, lucrarea Duhului Sfânt este dificilă de înțeles. Dacă Pavel vorbește de oameni străini de viața lui Dumnezeu, tot așa este posibil să fie creștini străini de părtășia cu Duhul Sfânt?

Din moment ce citim în Fapte 19 că Pavel îi întreabă pe ucenicii lui Ioan: „Ați primit voi Duhul Sfânt când ați crezut?” „Nici n-am auzit că a fost dat Duhul Sfânt.” Așa că Pavel își pune mâinile și ei experimentează că într-adevăr există Duhul Sfânt.

Același lucru îl întâlnim și cu cei din Samaria. A fost necesar ca Petru și Ioan să se deplaseze personal în mijlocul lor pentru a face o „punte de legătură” între ei și Duhul Sfânt.

Aceasta înseamnă părtășie...

Mai este posibil acum când cunoștința a ajuns ca „fundul mării de apele care îl acopăr” să nu cunoaștem care este relația noastră cu Duhul Sfânt?

Este simplu: Duhul Sfânt se manifestă în viața unui creștin, în mod deosebit prin intermediul roadelor: „Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.”

Dacă ai toate acestea, asigură-te că ești pe calea cea bună...