Valoarea vieții

Cât valorează o viață?

Anul acesta s-au implinit 20 de ani de la atacul terorist în care au fost distruse cele două turnuri gemene din New York, murind peste 3000 de oameni.

Imediat după atac, guvernul American a ales o firmă de avocatură care a avut ca sarcină despăgubirea familiilor celor decedați în atentat. Sarcina aceasta era una nemaintâlnită până atunci, în același timp foarte dificilă, pentru că cei decedați erau din multe categorii sociale: de la directori executivi la portari, de la americani la emigranți de multe naționalități. Așa că au alcătuit o formulă matematică care să stabilească valoare unei vieți umane în funcție de veniturile care le aducea în cadrul familiei: cu cât funcția și veniturile anuale ale persoanei decedate erau mai mari cu atât erau mai mari despăgubirile din partea statului. În urma intenției de folosire a acestei formule de calcul, multe din familiile celor decedați au protestat afirmând că viața unui om care a fost portar este la fel de importantă ca a unui director. Ulterior s-a schimbat modalitatea de calcul a compensatiilor, fiind plătiți 8,7 miliarde de dolari, în medie câte 3,1 milioane dolari pentru fiecare victimă. E mult, e puțin?

Dacă venim mai aproape, în 2013, faimosul pilot de formula 1, Michael Schumacher a avut un accident la schi, în urma căruia a intrat în comă, iar soția lui a făcut tot ceea ce este posibil ca să îl mențină în viață, cheltuind până în prezent între 50-60 mil de euro cu tratamentele medicale. E mult, e puțin?

Dacă mergem în zona medicală, aflăm că s-a dezvoltat o întreagă rețea de trafic a organelor umane. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că în fiecare an, au loc în jur de 10.000 de intervenţii chirurgicale frauduloase; un rinichi se vinde în unele cazuri și cu 200.000 de dolari.

Cât valorează o viață? Răspunsul poate varia mult, însă noi oamenii când încercăm să cuantificăm, o facem din perspectiva banilor, valoarea unei vieți o transpunem în bani. Din această cauză, în ultimele decenii companiile de asigurări au fost la mare căutare.

In urma păcatului primar, trebuia plătit un preț pentru viața omului. Cine să plătească? Omul care tocmai a fost izgonit din Grădină și era cu mâinile goale? Nu avea cu ce să plătească. Așadar în urma căderii omului, o întrebare atârna greu: cât valorează viața omului? Dumnezeu putea să dea tot aurul și toate diamantele din adâncul pământului pentru că sunt ale Lui, putea să dea întreaga planetă ca preț de răscumpărare, întreaga galaxie sau universul pentru că El le-a creat, dar toate acestea nu aveau valoare: căci știţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deșert de vieţuire pe care-l moșteniserăţi de la părinţii voștri (1 Petru 1:18)

Însă Dumnezeu știa că cea mai de preț creație (omul) nu putea fi răscumpărată prin ceva tot creat (fie el lucru sau ființă). Era nevoie de ceva mult mai de pret, jertfirea Lui însuși, jertfirea Fiului.

Jertfirea lui Hristos a fost cea mai de pret jertfă, cea mai valoroasă, nu exista în tot universul o valoare mai mare ca viața Fiului de Dumnezeu. Iar prin această jertfă Dumnezeu și-a demonstrat dragostea față de om, nu este doar o dragoste declarată ci și demonstrată:

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.

Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:9-10)

A fost ușoară jerfa lui Hristos? Dacă te uiți la Hristos îl vezi cât era de devodat lucrării care o avea de făcut, și anume răscumpărarea omului prin jerfirea sa personală. Le spune ucenicilor că trebuie să pătimească, iar ei nu înțeleg mare lucru, Petru chiar îl mustră pentru cuvintele cu privire la moartea Sa: De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are sa învie. Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând: "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!" (Matei 16:21-22). Când i-a sosit ceasul nimic nu l-a mai distras de la lucrarea care o avea de făcut, nici măcar posibilitatea de a da învățătură oamenilor: Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: "Domnule, am vrea să vedem pe Isus." Filip s-a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. Drept răspuns, Isus le-a zis: "A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? … Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta? … Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!" Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: "L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!" (Ioan 12:20-28)

Apoi din Grădina Ghețimani a început jertfirea lui, au fost momentele premergătoare jertfirii trupești, lupta care o avea de dus era tot mai intensă, acum nu se mai duela cu fariseii și saducheii ci era momentul în care, EL, omul perfect curat avea să se încarce cu toată mizeria lumii: Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine." (Mat.26:38) iar Luca surprinde un amănunt important care ne arată greutatea mandatului ce îl avea Hristos: A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ. (Luca 22:44). Hristos a trebuit să bea paharul plin cu păcatele omenirii iar apoi a urmat batjocorirea din partea mulțimii, tortura fizică și în final răstignirea.

NU, nu a fost ușoară jertfa lui Hristos, doar noi oamenii o privim într-un mod ușuratic poate de multe ori.

Viața fiecărui om are două component, o viață fizică și o viață spirituală. Viața fizică are o valoare, iar viața spirituală are altă valoare, mai mare.

Dar la fel cum pentru viața celor care au murit în atacul de la 11.11 s-a plătit o răscumpărare, au fost și unii care nu au vrut să aibă parte de acea răscumpărare spunând că nu vor să aibă nimic a face cu un stat care nu-i poate apăra. La fel și pentru sufletul nostru a fost plătită o răscumpărare prin jertfa lui Hristos, dar sunt unii care nu vor să aibă parte de această răscumpărare spunând că nu vor să aibă nimic a face cu un Dumnezeu care permite atâta suferință pe acest pământ.

Jertfa lui Hristos a fost făcută pentru întreaga umanitate, dar ea își face efectul la nivel individual când fiecare o acceptă.