text Studiu biblic

Se supunea Dreptului judecător [Matei 26.30-35, 1 Petru 2.23]

Categorie: Studiu biblic

„După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele Măslinilor. Atunci Isus le-a zis : „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire ; căci este scris :

„Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
Petru a luat cuvântul şi I-a zis :

„Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.”

„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns :

„Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru”. (Matei 26 : 30 – 35)

În I Petru (capitolul 2 : 23) găsim scris despre Domnul Isus :

„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri ; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător”.

Domnul Isus I S-a supus Lui Dumnezeu (Dreptul judecător. În Psalmul 7 : 11 scrie că : „Dumnezeu este un judecător drept …”) :

în vorbire,
în trăire,
în acceptarea celorlalţi.

I. Supunerea faţă de Dumnezeu, în vorbire

„După ce au cântat cântarea, au ieşit pe Muntele Măslinilor. Atunci Isus le-a zis …”. (Matei 26 : 30 – 31)

Cuvintele spuse la vremea lor ! În Proverbe 15 : 23 scrie : „ … şi ce bună este o vorbă spusă la vremea potrivită !” Şi opusul este valabil : Cât rău poate face o vorbă spusă când nu trebuie, sau cum nu trebuie !

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta”. (Ioan 16 : 12).

De la momentul rostirii acestor cuvinte a trecut timpul şi Domnul Isus ajunge să le spună ucenicilor :

„În noaptea aceasta … ”.

Le-a descoperit cu puţin timp înainte ce avea să se întâmple. Aveau altă putere „de-a purta”, de-a face faţă situaţiei care avea să urmeze …

Regula vorbirii este redată în Ioan 12 : 48 – 49. Domnul Isus a spus :

„Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc”.

Trebuie să învăţ (şi să ştiu) :

ce să spun
cum să vorbesc (tonul folosit) şi
când (să vorbesc / să tac).

II. Supunerea faţă de Dumnezeu, în trăire

„ … este scris : „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite”. (Matei 26 : 31)

Aici se vorbeşte despre :

Cel care bate
Cel bătut
spectatorii („oile turmei”)

Cine era Păstorul şi Cine ÎL bătea ? Domnul Isus era Păstorul (Ioan 10 : 11) iar Dumnezeu … Domnul Isus nu era bătut de fapt de un soldat roman (la porunca unui om de pe pământ,a lui Pilat) ?
Nu, ci Dumnezeu era Cel care bătea Păstorul !

Poate să îngăduie Dumnezeu aşa ceva ? Da ! Iar Domnul Isus a acceptat ceea ce Dumnezeu a făcut în viaţa Lui. Să accepţi voia Lui Dumnezeu când treci prin asemenea situaţii ?!

Da … ÎL recunosc pe Dumnezeu în toate căile mele şi ştiu că prin tot ce mi se întâmplă, de fapt Dumnezeu mă transformă :

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi”. (Romani 8 : 28 – 29)

Pe unde a trecut Isus … vom trece şi noi ! Deşi se poate că încercările vor arăta altfel …

Prin tot ce a avut de suferit, Domnul Isus nu a avut nimic cu oamenii, El S-a supus Lui Dumnezeu !

Să pierzi tot, chiar şi haina de pe tine, poate îngădui Dumnezeu chiar aşa ceva ? Da !

De aceea nu este bine să fiu ca prietenii lui Iov, să-l condamn pe fratele meu, gândind că : „Sigur a făcut el ceva, de i se întâmplă aşa ceva !”

În Ioan 19 : 23 – 24 scrie despre soldaţi că :

„Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.
Şi au zis între ei : „Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice : „Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii”.

Haina puteau să I-o ia şi după deces ! Oare soldaţii chiar nu mai puteau să mai aştepte puţin şi să nu-L umilească în public ?

III. Supunerea faţă de Dumnezeu, în acceptarea celorlalţi

„În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire ; căci este scris : „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.” Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
Petru a luat cuvântul şi I-a zis : „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.”
„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns :
„Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru”. (Matei 26 : 31 – 35)”.

Domnul Isus a ales să-i accepte deşi ÎL contraziceau în faţă !

„ … toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire”, spune Dumnezeu. Omul Îi răspunde : „ … eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire”.
Dumnezeu îi răspunde omului : „ … tu, chiar în noaptea aceasta … te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru I-a răspuns : „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru”.

Exact cum este scris în Iov 33 : 14

„Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama”. De ce ? Uneori crede că ştie el mai bine decât Dumnezeu … cum stau lucrurile de fapt !

Atunci când creştinii au puncte de vedere contradictorii, apostolul Pavel scria cum trebuie procedat :

„ … nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice”. (Romani 14 : 1)
Etalonul este îngăduinţa : „Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi ; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă”. (Filipeni 3 : 15)

Numai Duhul Sfânt poate convinge cu adevărat un om că are păreri greşite şi-l ajută să accepte voia Lui Dumnezeu !

În Vechiul Testament găsim scris :

„Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase ; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.
Atunci Domnul a zis : „Duhul Meu nu va rămânea pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă : totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. (Geneza 6 : 1 – 3)

Să-l mai rabzi pe cel ce-ţi face rău … încă 120 de ani.

Concluzie :