Să ducem până la capăt mântuirea noastră, cu frică și cutremur

Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.

Filipeni 2:12-13

Semnificația cuvintelor:

a. “a duce până la capăt (v. 12)” - a lucra ca să termini o lucrare începută, a o da în primire la un anumit termen, după anumiți „parametrii” sau după o linie trasată.

b. „frică (v. 12)” - respect reverențios față de Domnul, nu numai o groază față de puterea Lui nemărginită, ci o teamă sfântă de a nu-L întrista, adevărata teamă, care alungă orice altă temere. Atunci, când te temi de Domnul, n-ai de ce să te mai temi de oameni, de diavol etc. „De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.” scrie profetul Isaia (Isaia 8:13), iar Ioan, adaugă, „dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 Ioan 4:18).

c. “cutremur” (v. 12) – frică cu mirare că Dumnezeu vrea să facă o așa lucrare măreață în viața mea, mai presus de puterile și de înțelegerea mea. Frica și cutremur aici ne arată să nu ne încredem în propriile noastre puteri, să ne dăm seama că inima omenească este înșelătoare și deznădăjduit de rea. Dacă n-ar fi prezența Duhului Sfânt în noi, nu am fi în stare să rămânem pe calea Lui.

d. „voință” (v. 13) – o dorință puternică de a duce cu bine la capăt o lucrare începută, tradus de obicei „a voi.”

Filipeni 2:14-15

Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume...

Să vedem definiția cuvintelor „a cârti” și „a șovăi” din contextul biblic care le dă înțelesul.

„a cârti” - sau a murmura, arată o nemulțumire pe față înaintea oamenilor, și a Lui Dumnezeu. Ca să înțelegi mai bine citește 1 Corinteni 10:10 (Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii din ei (din poporul lui Israel), care au fost nimiciţi de Nimicitorul) unde credincioșii sunt avertizați în această privință.

„a șovăi” - înseamnă a avea o opinie contrară, care duce la certuri în adunare și astfel la partide, sau tabere – frați contra frați!

Doar când avem o atitudine de mulțumire și deci facem toate lucrurile „fără cârtiri și fără șovăieli” suntem „fără prihană și curați” înaintea Lui Dumnezeu!

Pentru a înțelege textul este necesar să vedem definiția din limba greacă a cuvintelor de mai jos:

„a fi fără prihană” - a fi fără vină, liber de greșeli sau defecte. Nu putem fi învinuiți că „avem greșeli: atunci când oamenii ne găsesc vinovați din pricina credinței noastre, spunând lucruri „rele și neadevărate” despre noi. În Vechiul Testament cuvântul este folosit pentru a descrie animale aduse pentru jertfă, care erau fără cusur.”

„a fi curat” - a fi nevinovat de păcate, comise cu voia. De asemenea, înseamnă a fi sincer și un om integru (Matei 10:16 - Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii), alegând între bine și rău numai ceea ce aduce slavă Lui Dumnezeu. Cuvântul era folosit de Greci spre a arăta un vin neamestecat cu apă, dci garantat bun.

„fără vină” - în Noul Testament înseamnă a fi liber de patimi morale. Deci copilul Domnului are o comportare care să nu-i aducă reproșuri, din partea unui “neam ticălos și stricat.”

Efeseni 4:30

Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Nu stingeţi Duhul.

1 Tesaloniceni 5:19

Există vreo legătură între „fiți ascultători” în Filipeni 2:12 și cele două versete menționate mai sus? Da!

a întrista – arată o durere ce cauzează supărare sau întristare. Duhul Sfânt este a Treia Persoană a Sfintei Treimi, Care are emoții și sentimente ca și noi. El ne vrea cu gelozie pentru Tatăl și, atunci, când nu urmăm îndemnurile Lui, se mâhnește.

A stinge – folosit metaforic despre Duhul Sfânt, Care, este împiedicat de pornirile noastre firești să ducă până la capăt mântuirea noastră (Filipeni 2:12-13)