Pomul, vlăstarul şi ramurile [Iacov, Iosif, Manase şi Efraim ; Geneza 49.1, 22–26]

Categorie: Studiu biblic

„Iacov a chemat pe fiii săi şi a zis … ” : „Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor ; ramurile lui se înalţă deasupra zidului.

Arcaşii l-au aţâţat, au aruncat săgeţi şi l-au urmărit cu ura lor. Dar arcul lui a rămas tare, şi mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui Iacov : şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.

Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta ; aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta

• cu binecuvântările cerurilor de sus,
• cu binecuvântările apelor de jos,
• cu binecuvântările ţâţelor şi ale pântecelui mamei.

Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările părinţilor mei şi se înalţă până în creştetul dealurilor veşnice : ele să vină peste capul lui Iosif, peste creştetul capului domnului fraţilor săi !” (Geneza 49 : 1, 22 – 26)

Introducere

În viaţă nu contează atât de mult ceea ce-ţi fac alţii, cât contează cum reacţionezi tu la vorbele, faptele lor etc., care pot fi îngăduite pentru o vreme, dar vine şi timpul socotelilor pentru :

• arcaşi (termenul folosit pentru cei care-i rănesc prin cuvintele şi faptele lor pe cei din jurul lor) precum şi pentru
• ţintele lor (care pot fi fraţii lor) ce vor avea şi ei o vreme a harului!

În versetul din Geneza 49 : 22, se vorbeşte într-un mod figurat despre : pomul roditor, vlăstarul lui şi ramurile care au dat din vlăstar.

Este un limbaj metaforic pentru a transmite faptul că Iacov (pomul) a avut un copil (Iosif, numit vlăstarul), care la rândul lui şi el avea la momentul respectiv cel puţin doi copii, (simbolizaţi prin ramuri).

Dar partea vizibilă (pomul) a rezistat datorită părţii invizibile, a vieţii interioare (a avut un Izvor din care s-a alimentat).

Ceea ce-a contat pentru Iacov a fost faptul că el a ales să umble cu Dumnezeu, şi zi de zi să-şi absoarbă seva din Cuvântul Lui, stăruind în rugăciune … iar aceste adevăruri sunt valabile şi pentru noi !

1. Iacov sau Pomul roditor

„Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor ; ramurile lui se înalţă deasupra zidului”. (Geneza 49 : 22)

Poate de aici s-a inspirat autorul Psalmului 1 care a scris despre omul credincios că :

„El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc : tot ce începe, duce la bun sfârşit”. (Psalmul 1 : 4)

Care este adevărul transmis ?

Uneori viaţa poate fi în exterior foarte dură, fiind o sursă de multă durere (moartea unui copil în cazul lui Iacov), dar ceea ce ne face să mergem mai departe este viaţa interioară, Izvorul (Dumnezeu), Cel care ne alimentează cu viaţă şi de care nu ne depărtăm. EL deşi nevăzut, ne dă puterea de-a înainta … şi de-a ajunge în Ţara Promisă.

În Deuteronom 33 : 1, 26 – 29 scrie :

„Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a binecuvântat pe copiii lui Israel, înainte de moartea lui…

Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca să-ţi vină în ajutor, trece cu măreţie pe nori. Dumnezeul cel Veşnic

• este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice
• este un loc de scăpare.

El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta şi a zis : „Nimiceşte-l.” Israel este fără frică în locuinţa lui, izvorul lui Iacov este deoparte într-o ţară plină de grâu şi de must, şi cerul lui picură roua.
Ferice de tine, Israele ! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul,

• Scutul care îţi dă ajutor şi
• sabia care te face slăvit ?

Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, şi tu vei călca peste înălţimile lor”.

Dumnezeu este izvorul, locul de adăpost şi de scăpare, scutul dar şi sabia fiind Dumnezeu cel Veşnic (Acelaşi întodeauna pentru veşnicie).

II. Iosif era vlăstarul

„Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor ; ramurile lui se înalţă deasupra zidului”. (Geneza 49 : 22)

Pentru a înţelege mai bine un astfel de limbaj trebuie să amintim că de exemplu smochinul (un pom roditor specific ţării Israel) se prinde (Dex : „VI. 2. A se dezvolta după transplantare, a crește”), tăind o ramură de cu diametru de aproximativ 9 mm, care se pune într-un pământ bine afânat, undeva la umbră, (iar apoi contează foarte mult să fie bine udat) !

Aşa a fost în cazul lui Iosif. El a fost tăiat din familie, ţară etc. fiind apoi presădit undeva departe în Egipt. Acolo vlăstarul de odinioară în cei douăzeci şi doi de ani care au trecut, s-a transformat într-un pom roditor, care avea ramurile lui, viaţa lui, familia lui. Viaţa lui Iosif, a mers înainte şi chiar dacă el a fost rupt pentru ani de zile de familia lui biologică, Dumnezeu i-a purtat de grijă.

III. Ramurile erau Manase şi Efraim (doi din copii lui Iosif)

„Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor ; ramurile lui se înalţă deasupra zidului”. (Geneza 49 : 22)

„Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Iosif a pus întâiului născut numele

• Manase ; „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu.” Şi celui de al doilea i-a pus numele
• Efraim ; „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele”. (Geneza 41 : 50 – 52)

„Lui Iosif i s-au născut, în ţara Egiptului : Manase şi Efraim, pe care i i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On …

Şi Iosif avea doi fii, care i se născuseră în Egipt. – Toate sufletele din familia lui Iacov, care au venit în Egipt, erau în număr de şaptezeci”. (Geneza 46 : 20, 27)

Dar de ce copiii lui Iosif sunt consideraţi ca fiind copiii lui Iacov (ramurile pomului nu ale vlăstarului), sau altfel spus : Cum de nepoţii ajung să devină copiii lui Iacov ?

Explicaţia este dată în Geneza 48 : 1 – 6, unde scrie că :

„După aceea, au venit şi au spus lui Iosif : „Tatăl tău este bolnav.” Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim. Au dat de ştire lui Iacov şi i-au spus :

„Iată că fiul tău Iosif vine la tine.” Şi Israel şi-a adunat puterile şi s-a aşezat pe pat. Iacov a zis lui Iosif : „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în ţara Canaan, şi m-a binecuvântat. El mi-a zis :

„Te voi face să creşti, te voi înmulţi şi voi face din tine o ceată de popoare ; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăpânească pentru totdeauna.”

Acum, cei doi fii, care ţi s-au născut în ţara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei ; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

Dar copiii pe care i-ai născut după ei vor fi ai tăi ; ei vor purta numele fraţilor lor în partea lor de moştenire”. (Geneza 48 : 1 – 6)

Concluzie :

Pentru un copil al Lui Dumnezeu, viaţa merge înainte, indiferent de necazurile şi încercările prin care trece, deoarece credinciosul primeşte în interiorul lui puterea de la Duhul Sfânt de-a face şi accepta voia Lui Dumnezeu zi de zi, fiindcă I Se supune Domnul Isus !

Sursa: CEZAREEA