Piatra din minte şi piatra din realitate I Învierea Domnului Isus [Marcu 16.1-4]

Categorie: Studiu biblic

Invierea Domnului Isus I Surprizele Harului !

Vom observa trei aspecte ale unei situaţii dificile : îngrijorarea / frământarea pe care o am gândindu-mă la ce se întâmplă, apoi realitatea din viaţă de care am parte datorită intervenţiei Divine, care de obicei este total altfel decât îmi imaginez eu.

Concluzia este aceasta : Pot să mă bazez întotdeauna pe Dumnezeu !

„După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.

Femeile ziceau una către alta : „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului ?” Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită”. (Marcu 16 : 1 – 4)

Vom observa trei aspecte ale unei situaţii dificile : îngrijorarea / frământarea pe care o am gândindu-mă la ce se întâmplă, apoi realitatea din viaţă de care am parte datorită intervenţiei Divine, care de obicei este total altfel decât îmi imaginez eu.

Concluzia este aceasta : Pot să mă bazez întotdeauna pe Dumnezeu !

I. Îngrijorarea din minte

„În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta : „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului ?” (Marcu 16 : 2 – 3)

Piatra uriaşă poate fi problema de nerezolvat, situaţia din care eu nu pot să ies, greutatea pe care nu o pot da afară din viaţa mea (dar care mă încurcă foarte tare) etc.

Apostolul Petru a scris un sfat care are o foarte mare valoare :

„Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi”. (I Petru 5 : 7)

Piatra de la intrarea în mormânt era foarte mare (după unele aproximări era de 1,5 – 2 tone şi era nevoie de aproximativ douăzeci de oameni pentru a o muta).

La ora aceea, era cel puţin greu de găsit un grup aşa de mare de bărbaţi care să fie în zonă şi care să fie şi dispuşi să intre pe o proprietate particulară a unui om bogat !

II. Realitatea din viaţă

De fapt, lucrurile se prezentau mult mai rău decât ştiau femeile. În calea realizării planurilor lor, nu aveau ca barieră doar piatra, ci şi paza de la mormânt, despre care probabil că nu ştiau, deoarece :

„A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis : „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis :

„După trei zile voi învia.” Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului : „A înviat din morţi !”

Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis : „Aveţi o strajă ; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă”. (Matei 27 : 62 – 66)

Dar când femeile au ajuns la mormânt :

„au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită”. (Marcu 16 : 4)

Cum am spune noi :

Dumnezeu le-a onorat credinţa !

III. Intervenţia Divină

Între îngrijorarea din minte şi realitatea din viaţă … intervine Dumnezeu. În situaţia aceea Dumnezeu a trimis un înger din Cer.

Evanghelistul Matei, explică cum s-a ajuns la prăvălirea pietrei :

„Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea”. (Matei 28 : 2)

Ceea ce pentru femei era imposibil, pentru înger era foarte uşor !

Şi Evreii ieşiţi din Egipt au ajuns în viaţa lor într-o situaţie fără ieşire. Înaintea lor era marea, iar din urmă veneau cu viteză Egiptenii. De unde le-a venit ajutorul ? De sus !?

„Egiptenii i-au urmărit ; şi toţi caii, carele lui faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor”. (Exod 14 : 9 – 10)

În Psalmul 121 : 1 – 3 scrie :

„Îmi ridic ochii spre munţi … De unde-mi va veni ajutorul ?Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul ; Cel ce te păzeşte nu va dormita”.

David spunea că : „Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul ; El este ocrotitorul lor la vremea necazului”. (Psalmul 37 : 39)

Dar în situaţia mea, de unde îmi vine izbăvirea ? Nu pot şti, dar cunosc faptul că Dumnezeu dă pietrele la o parte. Îl pot ruga :

„Doamne, dă Te rog la o parte orice stă în calea binecuvântărilor Tale pentru mine !”

În viaţă este bine să ne notăm situaţiile în care am avut parte de intervenţiile Divine.

Să nu uităm de distanţa care poate fi între :

• îngrijorare şi realitate,
• viaţa interioară care se trăieşte la nivelul minţii şi viaţa reală.

Dumnezeu să dea la o parte orice stă în calea binecuvântărilor Lui, pentru viaţa ta !

Ce trebuie să faci ? Ridică-ţi ochii spre Isus, Cel înviat din morţi !

Sursa: CEZAREEA