OMUL NU ARE VOINTA LIBERA

OMUL NU ARE VOINTA LIBERA

Atunci cand vorbim de vointa libera a omului de a alege singur intre bine sau rau, intre a fi mantuit sau nu, trebuie sa luam in considerare, conform Scripturii, vointa in trei oameni diferiti care au trait pe acest pamant:

- in omul Adam, inainte de cadere,

- in omul pacatos, si

- in Omul Isus Hristos.

In primul om.

In Adam, inainte de cadere, vointa era libera; libera in ambele directii, libera inspre bine si libera inspre rau.

Adam era liber si se afla la distanta egala de bine si de rau, nefiind in el o inclinatie constrangatoare inspre bine sau inspre rau. Era liber, liber!

Nu acelasi lucru il putem spune fata de urmasii lui, cat si fata de “Omul Isus Hristos”.

Adam a fost creat de Dumnezeu intr-o stare de inocenta, dar nu una de sfintenie.

In al doilea om.

Pacatosul, era diferit de Adam.

Omul pacatosul s-a nascut cu o natura pacatoasa, mostenita de la Adam de dupa cadere, si nu avea o vointa/pozitie echidistanta fata de bine si fata de rau, o conditie de echilibru, fiindca pacatosul are o inima care este “nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea”, ceea ce ii da o inclinatie inspre rau.

De aceea, vointa pacatosului este libera, dar numai in directia raului.

Vointa pacatosului este inrobita de pacat, deoarece este legata de o inima depravata din nastere.

Pacatosul are o vointa libera in sensul de a nu fi fortat din afara sa faca raul. Dumnezeu nu forteaza niciodata pacatosul sa pacatuiasca, o face el liber si dupa buna lui placere.

De exemplu: Am un telefon in mana si ii dau drumul. Intotdeauna va cadea la pamant ( niciodata nu se va arunca in buzunarul meu de la haina) fiindca el este supus legii gravitatiei, iar propria greutate il trage in jos.

Sa presupunem ca vreau ca telefonul sa fie in buzunarul meu, care este mai sus. Ce trebuie sa fac? Sa-l ridic. O putere din afara trebuie sa-l ridice.

La fel este relatia dintre omul cazut si Dumnezeu.

Omul este cazut, este pacatos si Dumnezeu il sustine sa nu se duca si mai jos, mai adanc in pacat.

Daca Dumnezeu isi retrage mana, sau nu intervine, pacatosul se afunda si mai jos in pacat.

Dumnezeu nu-l impinge in jos, se duce singur, dupa cum eu nu impingeam telefonul in jos.

Daca orice restrangere divina este inlaturata, orice om este capabil sa devina un Cain, un Faraon sau un Iuda.

Atunci, cum s-ar misca pacatosul inspre ceruri? Prin actul propriei vointe?

Nicidecum. O putere din afara lui trebuie sa-l prinda si sa-l ridice.

Pacatosul este liber, dar doar intr-o directie -liber sa cada, liber sa pacatuiasca. Apostolul Pavel spune in Romani 6: 20. “Caci, atunci cand erati robi ai pacatului, erati slobozi fata de neprihanire”.

Pacatosul este liber sa procedeze asa cum ii place, mereu dupa placerea lui care este intotdeauna de a pacatui, cu exceptia ca el este retinut de Dumnezeu.

De aceea sustin ca omul nu se poate mantui singur si nu poate face absolut nimic pentru mantuirea lui.

Dumnezeu trebuie sa intervina asupra lui, altfel nu are nicio sansa.

Iadul cel vesnic!

In al treilea Om.

Omul Isus Hristos nu putea sa pacatuiasca, deoarece El era “Sfantul lui Dumnezeu”. Inainte de a se naste pe lumea aceasta, Mariei i s-a spus de catre ingerul Gabriel:

Luca 1:35. "Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”.

Vorbind cu reverenta, Omul Isus Hristos nu era la distanta egala fata de bine si fata de rau, putandu-se indrepta fie inspre bine, fie inspre rau.

Vointa Domnului Isus era inclinata numai spre bine. El nu mosteanea firea pacatoasa/pacatul (ca ceilalti oameni), nu avea pacate, era sfant si alaturi de umanitatea Lui perfecta era si dumnezeirea Lui perfecta si vesnica.

Pur si simplu Domnului Isus ii era imposibil sa pacatuiasca!

Eu asa inteleg!