Noul Ierusalim este orașul poate cel mai des menționat în Biblie. Ierusalimul ceresc este descris în Evrei 12:22 ca ‘muntele care poate fi atins și care ar fi ars cu foc’, în contrast cu Sinai. – Dar Ierusalimul de sus este liber ( ἡ δὲ ἄνω Ἱερουσαλήμ ἐλευθέρα ἐστίν ).
Aceasta este cetatea sfântă, Noul Ierusalim, care este descrisă și în Apocalipsa 21:2 ca coborând din ceruri.”Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.”
Ierusalimul în care domnește Hristos, Fiul lui David, care este la dreapta lui Dumnezeu. Cuvântul ‘mai sus’, ἄνω , este de asemenea folosit în Coloseni 3:1, 2 , unde Pavel îi îndeamnă pe credincioși să caute lucrurile de sus. Pentru cuvântul „mai sus”, ἄνω , comp. Și Filipeni 3:20 declara ‘Cetățenia noastră ( πολίτευμα ) este în ceruri’. Coloseni 3:1, 2 , „Căutați lucrurile de sus ( τὰ ἄνω ) unde este Hristos, așezat la dreapta lui Dumnezeu; gândiți-vă la cele de sus; viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu; și Filipeni 3:20 , „Cetățenia noastră ( πολίτευμα ) este în ceruri”. Noul Ierusalim este descris ca fiind identic cu Ierusalimul ceresc.
Acesta este identic cu „Ierusalimul ceresc” din Evrei 12:22 , care, în contrast cu „muntele care poate fi atins și care ar fi ars cu foc”,
Este contrastat cu Sinai, care simbolizează teroarea și sângele pe care Isus l-a vărsat pentru a-i salva pe oameni.
în timp: ea nu este doar viitorul, deși în viitor urmează să fie manifestat – cetatea sfântă, Noul Ierusalim, care se coboară ( Apocalipsa 21:2 ); dar ea este acolo acum , cu Dumnezeu. Pavel concepea că Noul Ierusalim a fost acolo cu Dumnezeu în raiul din vechime și că cetățenii ei de pe pământ sunt adevărați slujitori ai lui Dumnezeu în toate veacurile.
A fost nevoie ca întronizarea lui Isus pe dealul sfânt al Sionului al lui Dumnezeu să aibă loc înainte ca Noul Ierusalim să poată deveni o mama prolifică.
În epocile trecute, însă, ea era relativ stearpă; era nevoie ca întronizarea Omului-Dumnezeu, „Mijlocitorul noului legământ” ( Evrei 12:24 ), ”de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.”
==pe „dealul sfânt al Sionului al lui Dumnezeu”, să aibă loc înainte ca ea să poată deveni mama prolifică care ni s-a arătat aici. Comentatorii se referă la speculații rabinice despre un Ierusalim care a fost conceput ca existând în cer.
„Apocalipsa 21”
Romani 8:21′ că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
Romani 8:21’sugerează că Noul Ierusalim va fi eliberat din robia stricăciunii și va fi izbăvit din ea pentru a avea parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
noul ierusalim-Isus Te Iubeste-Un nou Ierusalim cetatea sfanta din cer
Noul Ierusalim ca mama credincioșilor Galateni 4:26-28 și 31 explică cu claritate că Noul Ierusalim este mama credincioșilor – o metaforă spirituală pentru noul legământ al harului.
26 Dar Ierusalimul cel de sus este slobod și el este mama noastră. Versetul
–=afirmă că Ierusalimul de sus este mama noastră, în contrast cu Ierusalimul fizic de pe pământ.
27Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naști deloc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.”
28 Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței.
–=Versetul 28 ne face să înțelegem că această mamă spirituală nu face distincție între oameni, ci toți credincioșii sunt copii ai făgăduinței.
29 Și cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot așa se întâmplă și acum.
–=== Prin urmare, credincioșii vor fi prigoniți de cei care urmează legea și tradițiile pământești.
30 Dar ce zice Scriptura? „Izgonește pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode.”
31De aceea, fraților, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode.
–==Versetul 31 subliniază din nou că nu suntem sub lege, ci suntem copiii femeii slobode – adică noul legământ al harului. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi. Prin sacrificiul Său, Hristos ne-a eliberat și ne-a făcut slobozi de sub blestemul legii.
Această mamă este Ierusalimul de sus, Ierusalimul ceresc (v. Ierusalimul de sus este o imagine a realității spirituale care urmează să fie descoperită în ceruri. 26). Prin urmare, textul folosește o metaforă înțeleaptă pentru a ne ajuta să ne imagim ceva dincolo de percepția noastră fizică. Este imposibil ca un oraș fizic să fie o mamă care dă naștere copiilor… Noul Ierusalim este o mamă spirituală și nu o entitate fizică, așadar nu poate fi reprezentată ca atare.
Imaginea Sarei este folosită pentru a demonstra cum noul legământ al harului ne aduce la viață și ne face copii ai libertății. 26-28, 31). În acest sens, Noul Ierusalim reprezintă mama noastră spirituală care ne aduce la viață prin harul divin. Noul Ierusalim, Ierusalimul ceresc, Ierusalimul de sus, este mama noastră, iar această mamă este noul legământ al harului.
Prin urmare, este esențial să înțelegem semnificația acestei metafore pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu.
Acest nou legământ este mama noastră pentru că ne-a născut ca copii ai libertății.. A fi copiii libertății înseamnă că suntem chemați să trăim în lumina și dragostea lui Dumnezeu, și să nu mai fim supuși blestemului și robiei legii.
Conform acestei metafore, Ierusalimul de sus este văzut ca o mamă a copiilor credincioși, care au fost născuți în har. Ea este asociată cu noul legământ și libertatea, spre deosebire de Ierusalimul pământesc, care simbolizează sclavia și subjugarea.
Galateni 4:22-31 este despre cei doi fii ai lui Avraam, unul din roabă și unul dintre femeia liberă.
Alegoria celor două femei, reprezentând cele două legăminte – cel vechi și cel nou – este foarte importantă pentru înțelegerea contextului din Galateni 4:22-31.
Versetul 24 spune: „Aceste lucruri sunt spuse alegoric, căci aceste femei sunt două legăminte”. Cuvântul <<alegoric>> folosit în versetul 24 este cheia interpretării textului, deoarece sugerează că alegoria trebuie înțeleasă ca o metaforă, nu ca un fapt istoric.
Galateni 4:26-28 și 31 dezvăluie Noul Ierusalim ca mama credincioșilor. Astfel, noul legământ este prezentat ca mama credincioșilor care au fost eliberați prin harul lui Dumnezeu și nu prin legea mozaică.
Această mamă este Ierusalimul de sus, Ierusalimul ceresc. Prin contrast, Ierusalimul pământesc este înrobit și legat de lege. Prin exprimarea ,,Ierusalimul de sus„, Pavel face o distincție clară între cele două orașe care sunt asociate cu cele două legăminte. Este imposibil ca un oraș fizic să fie o mamă care dă naștere copiilor…
Această metaforă este folosită pentru a ilustra diferența dintre cele două legăminte, care reprezintă ostilitatea dintre lege și har.
Sara simbolizează noul legământ al harului care justifică și aduce la viață, aducând copii la libertate (v. Sara nu este un personaj istoric, ci o figură alegorică care simbolizează noul legământ. 26-28, 31). Astfel, ea este asociată cu Ierusalimul de sus, mama credincioșilor.
Noul Ierusalim, Ierusalimul ceresc, Ierusalimul de sus, este mama noastră, iar această mamă este noul legământ al harului.
Acesta este motivul pentru care noul legământ este numit mama noastră, pentru că ne naște ca fii și fiice ale libertății și suntem legați de el prin credință.
Acest nou legământ este mama noastră pentru că ne-a născut ca copii ai libertății.*
Noul Ierusalim este o cetate vie și ne-am născut din Dumnezeu ca Tată și din oraș ca mamă pentru a avea iertarea păcatelor și pentru a primi viața veșnică și a fi parte din acest oraș..
Prin urmare, Ierusalimul de sus este văzut ca o mamă care hrănește și susține copiii săi de aceeași natură în care Dumnezeu este tatăl nostru care ne hrănește și ne sprijină prin Duhul Sfânt.
Noul Ierusalim este o cetate vie și ne-am născut din Dumnezeu ca Tată și din oraș ca mamă pentru a avea iertarea păcatelor și pentru a primi viața veșnică și a fi parte din acest oraș. Noua Ierusalim este descrisă ca fiind strălucitoare și curată, iar credincioșii trebuie să se pregătească pentru a-i fi făgăduiți un loc.
Noul Ierusalim este desăvârșirea lucrării de zidire a lui Dumnezeu din Noul Testament, toate acestea fiind în viața Sa, așa cum se vede în
1 Corinteni. Conform 1 Corinteni, Noul Ierusalim este creat prin viața lui Iisus. 3:9
Efeseni 2:21-22 21 În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. –==Versetul Efeseni 2:22 asigură credincioșii că ei înșiși sunt ziduri ale Noului Ierusalim.
22 Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul. –==Prin urmare, credincioșii sunt parte a acestei mari opere de zidire. Efeseni. Acest subiect este reluat și în Efeseni 4:12-13, unde lucrarea de slujire este descrisă ca fiind realizată pentru zidirea trupului lui Hristos. 2:21-22,
Efeseni 4:12-13, Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos
Efeseni16;
Coloseni. Acest concept este explicat și mai în detaliu în Coloseni 2:19. 2:19; și nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu. –==incheieturile și legăturile sunt cheia pentru creșterea trupului și trebuie să fim strâns legați de El.
1 Petru 2:5 –==explică faptul că> credincioșii sunt construiți ca niște pietre ale Noului Ierusalim.
1 Petru 2:5 ,,Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.,,
Acest lucru implică o responsabilitate sfântă pentru credincioși, de a aduce jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu.
Lucrurile fizice din Vechiul Testament sunt doar umbre ale realității Noului Testament.. În Vechiul Testament, Dumnezeu a folosit simboluri și umbre pentru a-i învăța pe oameni, dar realitatea a venit cu venirea lui Isus.
Pilda Agarei și a Sarei
21Spuneți-mi voi, care voiți să fiți sub Lege, n-ascultați voi Legea?
22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă și unul din femeia slobodă.
23 Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduință.
24 Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înțeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naște pentru robie și este Agar,
25 căci Agar este muntele Sinai din Arabia; și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.
26 Dar Ierusalimul cel de sus este slobod și el este mama noastră.
27 Fiindcă este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu naști deloc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat.”
28 Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii ai făgăduinței.
29 Și cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot așa se întâmplă și acum.
30 Dar ce zice Scriptura? „Izgonește pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode.”
31 De aceea, fraților, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.
-Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos!
