Mlădițe roditoare... sau neroditoare?

În Isaia cap. 5 este descrisă „via” Lui Dumnezeu. „Vierul” a lucrat și a făcut tot ce trebuia, în speranța că va da „roadele cuvenite” Se aștepta la „struguri” buni, dar spre dezamăgirea Lui, ea a făcut „struguri sălbatici.” Vierul a rămas surprins... De ce a făcut via struguri sălbatici dacă ea a fost „lucrată”?

Explicația o găsim în psalmul 80/8: „via” a fost adusă din Egipt. (lume). Așa că via era de „natură sălbatică” Ea a fost îngrijită, dar dacă nu a fost „modificată genetic” ea a rămas aceeași...

Odată cu vița a fost strămutat și „egiptul” în „câmpia mănoasă” (Canaan)

În Noul Testament, „butucul” în care au fost altoite mlădițele, nu este de origine pământească - el fiind de „viță nobilă”. În acest butuc au fost altoite mlădițele.

De la aceste mlădițe, El se așteaptă la struguri buni...

Așa că Domnul Isus rostește această pildă cu „Vița și Mlădițele”( Ioan 15/1-6)

Aici ni se vorbește de 4 feluri de mlădiță.

Este bine să le urmărim și să vă vedem din care categorie facem parte fiecare din noi...

Primul fel de mlădiță (vers2a)

- mlădița care este în „Viță” dar nu aduce roadă. Cum este posibil să fii în viță și totuși să nu aduci rod? (Despre aceasta vom discuta pe parcursul temei... )

A doua mlădiță

- este mlădița care aduce roadă, dar nu suficientă. (2b) Dar care este cauza?

Deoarece nu este curată... Așa că vierul, o curăță să aducă și mai multă roadă. Întrebarea este:

Cum o curăță? Unii spun că atunci când via este „curățită”, ea trece prin suferință și lăcrimează (plânge). Dar contextul ne spune altceva (vers. 3): „Voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus”. Așa că, curățirea se face prin „cuvânt” (Efes. 5/26) și nu prin suferință...

A treia mlădiță (vers. 5a)

„Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, aduce multă roadă”- roadă deplină

Această mlădiță nu numai că este în „viță” dar și vița alimentează cu sevă mlădița

A patra mlădiță

Mlădița despărțită de viță - care nu rodește nimic. (vers. 5b)

Mlădița aceasta ca și mlădița neroditoare, din vers. 2 fiind aruncată în foc (vers. 6)

Înainte de a vorbi de „rodul” pe care îl aduce aceste mlădițe, este necesar să înțelegem ce înseamnă expresia rostită de Domnul Isus „ÎN MINE”

Cuvântul acesta este repetat în acest capitol de 15 ori - înseamnă că este un cuvânt foarte important...

Cheia tuturor rezultatelor sau a succeselor este aici „ÎN MINE”

Roadele sunt singurele criterii după care poate fi evaluat cineva.

Ex: a) înțelepciunea venită de sus este plină de rod bun (Iacov 3/17b)

b) pe prooroci îi veți cunoaște după roadele lor (Matei 7/16)

c) la modul general: pe orice pom îl veți cunoaște după roada lui (Luca 6/44a)

Revenind la subiect: Ce înseamnă să fii „ÎN MINE”?

Ioan 14/1 citim: „Aveți credință în Dumnezeu, aveți credință ÎN MINE”

Numai că la modul declarativ toată lumea crede în El. Și dracii cred și se înfioară. Însă credința fără fapte este moartă- aceasta este mlădița din El (adică din viță) dar fără rod.

Deci credință, dar fără de fapte.

Așa că Domnul Isus merge mai departe, deoarece El vrea ca și „El” să fie în noi (vița să alimenteze mlădița). În Ioan 8/30,1 citim: Isus a zis iudeilor care crezuse în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, veți fi ucenicii Mei”

Dar de ce este necesar ca cuvântul să rămână în noi? Deoarece, el aduce rod.

În Isaia 55/11: „... tot așa și cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se vor întoarce fără rod... ”

Dar care este rodul?

Romani 8/20: „Căci când erați robi ai păcatului aduceați roade de care acum vă este rușine, dar acum odată ce ați fost izbăviți (altoiți) aveți ca rod sfințirea.

Concluzie:

1) Poți să fii „în El” și totuși să fii un creștin neroditor (2 Petru 1/8)

2) Un pom tomnatic fără rod (Iuda vers. 12b)

3) Un smochin cu frunze (credință) dar fără rod (Marcu 11/13)

Sunt foarte importante și „frunzele” deoarece ele alimentează fructul (fără frunze, planta nu ar avea viață). În psalmul 1 se amintește de importanța „frunzelor” care nu se veștejesc, dar accentul se pune pe faptul că pomul își dă rodul la vremea lui.

De aceea Petru a zis: Să uniți cu credința, fapta.

În Fil. vers. 6 citim: „Îl rog ca această părtășie la credință să se arate prin fapte”.

Foarte important: Suntem mântuiți prin credință, dar mântuirea trebuie dusă până la capăt însoțită de fapte. - deoarece citim în Apoc. 22/12- „Voi răsplăti fiecăruia după faptele lui”

Concluzie generală: Credința te conduce până la „porțile raiului”, cu faptele treci dincolo...