Misiunea creștină și starea de clocot a creștinului
Consider că misiunea și starea în clocot a creștinului, sunt legate strâns una de alta. Nu-mi aparține expresia de “în clocot”, ci este folosită de Domnul Isus în Apocalipsa capitolul 3, atunci când se adresează Bisericii din Laodicea. Pe de o parte Domnul Isus s-a adresat Bisericii de atunci din Laodiceea și pe de altă parte, se adresează oricărui creștin din istorie, pâna la răpirea Bisericii. Unii teologi creștini, au împărtit cele șapte Biserici din Apocalipsa, având în vedere perioade de timp din istoria Bisericii creștine, plasând în acest caz, Biserica din Laodicea, drept perioadei din vremurile din urmă, înaintea venirii Domnului Isus. Consider, că au existat creștini căldicei în toată perioada istoriei creștine, însa în perioada sfârșitului, numărul acestora vor ajunge la un apogeu.
Creștinul în clocot este acel creștin care a cunoscut iertarea lui Dumnezeu, nașterea din Dumnezeu, transformarea miraculoasă care a făcut-o Dumnezeu înăuntrul lui. Acest creștin spune tuturor ce ia făcut Domnul, mărturisește în orice loc Vestea Buna că Isus a murit pentru păcatele omului și El poate mântui pe om din starea de păcat în care se află. Creștinul acesta se “încăpățânează” să rămână fundamentat în trăirea lui, în valorile îmbrățișate prin cunoașterea Sfintei Scripturi și nu încetează să spună tuturor oamenilor că aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Viața creștinului în clocot este caracterizată de sfințenie, ascultare de Dumnezeu și o continuă creștere spirituală, adică el urmărește în fiecare zi ca acel caracter al Domnului Isus să fie oglindit în viața lui, aceasta cu prețul de-a renunța la sine însuși, de a-și răstigni egoismul lui.
Ca să întelegem mai bine, ce impact are această stare de creștin în clocot, asupra celor din jur și în același timp să subliniez legătura dintre misiune și această stare, voi cita un fragment dintr-o scrisoare a filozofului creștin Aristide, adresată împaratului Adrian, în jurul anului 125 A.D : “Creștinii înduplecă cu vorba pe cei ce-i asupresc și devin prietenii lor. Ei fac bine dușmanilor lor. Soțiile lor, o împărate, sunt caste ca fecioarele, iar fiicele lor sunt modeste. Bărbații lor se abțin de la relații sexuale neîngăduite de lege sau de la necurății, în speranța, că vor primi răsplata în lumea cealaltă. Cât despre robii și roabele lor și copiii acestora, dacă au, ei îi conving să devină creștini; și când au devenit creștini, îi numesc frați, fără deosebire…. Ei iși trăiesc viața, în toată smerenia și bucuria. Nu vei găsi falsitați între ei. Se iubesc unii pe alții. Nu sunt nepăsători la nevoile văduvelor și izbavesc pe orfani de persoanele care-i asupresc…. Intr-adevăr, acești oameni sunt făpturi noi și este ceva dumnezeiesc în mijlocul lor.”
Cum ar fi misiunea creștinilor de astăzi dacă despre fiecare din noi s-ar putea spune cuvintele de mai sus? Oare de ce mulți creștini ajung să treacă de la o stare de în clocot, la o stare neacceptabilă înaintea lui Dumnezeu, în cazul acesta ajungând să fie “vărsați” din gura Domnului (ca să folosesc expresia Biblică din vers 16, Apocalipsa capitolul 3) ?
De ce în vremea din urmă, cu siguranță aceasta este vremea pe care o trăim, o mare majoritate a creștinilor sunt în starea de căldicei și astfel și mărturia noastră, misiunea creștina are de suferit ?
Ca să putem răspunde la aceste întrebari și să înțelegem necesitatea de a fi în clocot, importanța acestei stări în misiunea creștină, doresc să privim la câteva implicații ale acestei stări în viața noastră:
1. Starea de creștin în clocot, implică o legatură permanentă cu Sursa de energie
Să ne gândim la apa care o punem să dea în clocot și cu siguranță că înțelegem că ea are nevoie de o temperatură mare, are nevoie de o sursă de energie care să o încălzească, pentru a o aduce la acea stare.
Se pare că Biserica din Laodiceea a ajuns să se decupleze de la “sursa de energie”, adică Hristos Domnul. De aceea în versetul 18 Domnul îi spune “te sfătuiesc să cumperi de la Mine”. Pentru creștin, Sursa de viață spirituală, care ne ține în clocot, este legătura permanentă, legatura personală cu Dumnezeu. Această legătură este ținută vie printr-o viață de rugăciune zilnică, prin citirea zilnică a Scripturii și prin căutarea zilnică a călăuzirii Duhului Sfânt. Când neglijez rugăciunea, cititul Scripturii, legătura cu Duhul Sfânt, viața mea va fi decuplată de la Sursa și încet încet voi trece la starea de căldicel și Dumnezeu nu va mai fi prioritatea numarul unu în viața mea, ci alte lucruri. Automat și misiunea, mărturisirea Domnului nu va mai prezenta interes pentru viața mea de creștin.
De aceea în versetul 20 din capitolul 3, Domnul Isus vrea din nou să ne “cuplăm” la Sursă, să-L acceptăm în viața noastră ca fiind numărul unu, să-I acceptăm autoritatea și să căutam zilnic legătura permanentă cu El.
2. Starea de creștin în clocot include o fierbere permanentă
Ce înseamnă asta, înseamnă că trebuie menținută temperatura de fierbere permanentă, atunci când aceasta este menținută, nimic nu poate compromite acea apă. La temperatura respectivă nici o impuritate nu poate să infecteze acea apă.
Ce implica asta din punct de vedere spiritual pentru viața noastră? Atata timp cât suntem în starea de clocot, păcatul nu ne poate compromite. Dacă dorim o viață de sfintenie, curăție, trebuie să înțelegem că nu putem avea acea stare fără a ne păstra în starea de clocot pe care o cere Domnul Isus. Când păcatul compromite viața noastră de creștini, ni se schimbă prioritățile, credem că suntem bine, ajungem într-o stare de amorțeală, în care nu mai deosebim starea plăcuta lui Dumnezeu. Domnul Isus trebuie să le spună acestor creștini căldicei din Laodiceea că au nevoie de haine albe, datorită faptului că ei nu mai distingeau “murdăria” și aspectul hainelor lor, care deja le descoperea golicinea și îi făcea de rușine înaintea oamenilor. Deja prin aspectul lor real era compromisă mărturia lor ca și creștini.
Aici trebuie să amintesc faptul că trăim într-o societate în care comoditatea, umplerea timpului nostru cu televizorul, internetul, goana de a avea cât mai multe posesii ectc, ne-a adus în starea de căldicei, oameni în care păcatul are acces de-a ne compromite și soluția este să ne pocăim, să ne vedem starea și să căutăm fierberea permanentă, acea stare de clocot în care păcatul să nu aibe putere de compromis. Odată ce ne-am compromis nu mai avem puterea și nici dorința de-a mai face misiune, de-a mai mărturisi pe Isus ca Domn și Mântuitor al vieții noastre. Oricum dacă am încerca să spunem doar cu gura despre Domnul, oamenii ar vedea trăirea noastră de fiecare zi și ar înțelege imediat că nu suntem decât niște ipocriți.
3. Starea de creștin în clocot include un consum permanent
Apa ajunsă în stare de clocot se evaporă permanent, asta însemnând un consum permanent.
Ce înseamnă asta pentru noi creștinii, este faptul că doar starea de clocot te face să te investești pentru alții, să te consumi pentru alții, să renunți la tine pentru alții. Starea de creștin în clocot te face să înțelegi nevoile altora și să renunți la cei al tău pentru alții, starea de creștin în clocot te face să te consumi în rugăciune pentru oamenii nemântuiți din jurul tău, să urmarești în orice împrejurare să-ți deschizi gura mărturisind soluția lui Dumnezeu la nevoia de mântuire și alte nevoi pe care oamenii din jur le au.
Astăzi parcă nu ne mai interesează de cei din jur, spunem : “ să se consume pastorul, diaconul, alții din Biserică pentru cei nemântuiți, nu eu.” Ba mai mult, unii creștini doresc și cu proprii lor copii, să se consume învațatorii de scoală duminicală, televizorul (consumă doar curent), pastorul, frații din comitet, dar nicidecum ei. E mai ușor decât să se consume ei cu proprii copii, să-i pună înaintea televizorului și să lase responsabilitatea de a se ruga cu ei, de a citi Cuvântul cu ei, de a comunica cu ei, de ai educa, altora.
Așa am ajuns astăzi la o generație de creștini căldicei care vor să fie lăsați în pace, lăsați în comoditatea lor, să nu mai aibe nici o responsabilitate și atunci când dau de greu, când copii nu-i mai ascultă, atunci când unii au luat calea lumii și au un comportament neadecvat creștinului, sunt de vina alții, dar niciodată ei.
4. Starea de creștin în clocot include o transformare permanentă
Apa ajunsă în stare de clocot trece din starea lichidă în stare gazoasă, este o tranziție de la starea de agregare lichidă la cea gazoasă.
Creștinul în clocot este acel creștin, în care Duhul Sfânt transformă permanent viața noastră, caracterul nostru, după Chipul Domnului Isus. În viața unui asemenea creștin oamenii privesc la viața lui, la faptele lui și slăvesc pe Dumnezeu care este viu în viața acelui om: “Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.” (1 Petru 2:12)
Un creștin în clocot, este unul în care zi de zi chipul Domnul se vede mai clar în viața lui, prin puterea Duhului Sfânt . Astfel orice lucrare iar încredința Duhul Sfânt, acel creștin este o mărturie, un stâlp de susținere în lucrarea de misiune a Bisericii. Oamenii privesc viața unui astfel de om și-l întalnesc pe Dumnezeu prin mărturia unui astfel de creștin.
Orașul Laodiceea a fost întemeiat în anul 250 î.Cr. de către Antioh al 2-lea, care ia dat numele dupa numele soției sale Laodice și care l-a populat cu evrei și sirieni aduși din Babilon. Situat pe un platou aproape pătrat, la 30 m deasupra văii, orașul era înconjurat de întinse câmpii fertile și pășuni bogate. Orașul și-a câstigat curând faima pentru frumusețea și bogația sa., datorată mai ales creșterii oilor, a căror blană era folosită la confecționarea hainelor și covoarelor. Așa a devenit un important centru commercial și financiar, orașul având propriile monede și a devenit “Metropola Asiei”. În perioada Bisericii primare , Laodiceea găzduia cea mai importantă episcopie din Frigia.
Se pare că biserica de aici a ajuns extrem de interesată de lucrurile materiale și aproape că ignora lucrurile de importanță spirituală. Acolo era și o industrie farmaceutică se pare, după unii cercetători, având vestitul medicament numit “praful frigian”, preparat probabil în Laodiceea și folosit la tratarea afecțiunilor oftalmologice, care le aducea un venit substanțial. Așa că Domnul trebuie să le spună și în sensul acesta, că și-au schimbat prioritațile și “doctoria pentru ochi” care cu adevarat le dă adevarata Viață plină de fericire, o deține doar El și nu consta în bogăția în care aveau ei ancorată inima. Așa se pare că a ajuns creștinul de acolo să nu mai crească spiritual, să nu mai semene cu Isus, ci să fie “ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol” (Apocalipsa 3: 17)
Oare astăzi cum stau lucrurile? Trăim într-o societate materialistă, majoritatea oamenilor de pe pământ nu cred în Domnul Isus și se pare ca Mamona le este stăpân. Se pare că realitatea între creștinii de astăzi, este că am fost captați, acaparați de lucrurile materiale, de pofta dupa îmbogățire, astfel am ajuns să avem programe frumoase, predici extraordinare, megabiserici, însă inima multora din noi este lipită de lucrurile materiale. Am ajuns ca hipnotizați de diavolul prin bogăția acestei lumi, încât nu ne mai vedem starea, chemarea, am ajuns să jertfim caracterul și identitatea date de Isus, pentru un blid de linte. Chiar am ajuns mulți să ne compromitem pentru îmbogățire prin minciună, ticăloșie, înșelatorii, așa ca am ajuns goi, goliciunea ne dă de gol, astfel încât mărturia noastră nu mai are nici o valoare.
Care ar fi, dragii mei frați și surori , remediul cu privire la starea unei Biserici sau al unui individ în starea de căldicel ? Păi tot Domnul dă răspunsul în Apocalipsa 3, în versetul 19 : “Eu mustru și pedepsesc, pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă ,dar, și pocăiește-te!”. Dacă Dumnezeu ți-a vorbit și prin acest material și te vezi deficitar în privința stării de clocot, vino-ți în fire, trezește-te, cere-I iertare Domnului Isus, acceptă-L să-și ia din nou locul de Autoritate în viața ta, pune-L numărul unu între toate prioritățile și caută starea de clocot, care este o stare după voia lui Dumnezeu. Caută să ai o legătură permanentă cu Dumnezeu, prin rugăciune, citirea Scripturii, prin călăuzirea Duhului, caută să stai departe de păcat, să trăiesti în sfințenie, caută să te investești în lucrarea de extindere a Împaratiei lui Dumnezeu, investindu-te în alții, renunțând la tine pentru alții, caută evlavia, lasă ca Duhul Sfânt să-ți transforme viața, astfel ca Domnul Isus să se vadă în viața ta, printr-o transformare din slavă în slavă.
“Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în acelasi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)
O viață în clocot, aduce implicit si-o viață de misiune, acestea două sunt interdependente și de nedespărțit. Dacă cineva nu are o viață de mărturie înaintea oamenilor, acolo cu siguranță că trebuie verificată starea de creștin în clocot. Dacă într-o Biserică nu este dorința de misiune, acolo este nevoie de trezire, de pocăință, de a cere lui Dumnezeu starea de clocot, care trebuie să ne caracterizeze pe fiecare din noi.