Mânia
Proverbe 6:17
MÂNÍE, mânii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă.
Mânia este o acumulare de gânduri, sentimente, fapte, declanșate de o anumită cauză, care adunate la un loc, într-un timp si conjuctură anume, genereaza o presiune psihică manifestată de obicei printr-o reacție explozivă a persoanei respective.
Mânia nu este întotdeauna păcat.
Mânia prin natura ei, este o reacție la stres, frustrări, nemulțumiri, lăsată prin Creație în mecanismul defensiv al omului.
Bebelușii manifestă stări de mânie, o fac din durere, oboseală sau frustrare. Cine i-a învățat pe acești copilași să se mânie? Nimeni. Dumnezeu a pus in noi acest mecanism defensiv deosebit de eficient în lupta împotriva răului, dar deoesbit de periculos când ajunge să fie folosit de cel rău.
În latină mânie se numește ira, ceea ce însemnă ” a fi iritat, irașcibil”
Cauzele mâniei
- Frustrare
- Nedreptate
- Nemuțumire
- Așteptări neîmplinite
Cum se manifestă mânia ?
1. Stare de iritare, supărare – ceva ți-a produs o frustrare, un disconfort, ești iritat, o stare care, de obicei nu prea se vede
2. Indignarea – când ești atât de iritat, încât trebuie să spui ceva, te enervezi și simți nevoia să răspunzi provocării sau nedreptății la care ai fost supus
3. Mânia – o fază care generează în om dorința de a se răzbuna, o stare care se manifestă întotdeauna în exterior prin cuvinte, gesturi sau fapte
4. Furia – ești atât de mâniat încât devii violent
5. Turbarea, furia dezlănțuită – o stare în care persoana își pierde cumpătul cu totul. Pierzi controlul, acționezi inconștient :
a. Răbufnirea – își manifestă mânia exteriorizând-o, care îsi dau drumul la gură și amenință, unii ajung chiar la violență. Gesticulează, trântesc uși, aruncă cu obiecte.
b. Înăbușirea mâniei – oameni care își manifestă mânia interiorizând-o, ca o oală sub presiune. Ei nu țipă, nu aruncă, nu gesticulează, dar adună, fierb în ei și explodează sub alte forme, unele mai dureroase decât formele exterioare. Te evită sau te ignoră intenționat.
În Vechiul Testament cuvântul mânie apare de 450 ori, dovedind că ea este o stare des întâlnită la oameni si clar recunoscută de Scriptură.
Atât in Vechiul Testament cât si în Noul Testament, chiar Dumnezeu Tatăl si apoi Domnul Isus sunt descriși ca fiind cuprinși de mânie.
Dacă Dumnezeu este împotriva păcatului si este sfânt si fără păcat, cum poate El să se mânie? Ne putem mânia fără să păcătuim?
Efeseni 4: 26-27
„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră
şi să nu daţi prilej diavolului
Mâniați-vă.....
Mă pot mânia fără să păcătuiesc atunci când :
1.Voia lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu sunt călcate intenționat în picioare de alții.
Exod 32: 14-19
Moise s-a aprins de mânie. De ce?
Pentru că voia lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu au fost călcate în picioare în mod intentionat!
Mă pot mânia fără să păcătuiesc atunci când văd că voia lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu sunt luate în derâdere sau călcate intenționat în picioare de către alții.
2. Văd în viața celor credincioși păcate făcute cu voia, cu bună știință, continuu, fără intenția de a se pocăi.
1 Împărați 11
Domnul S-a mâniat pe Solomon, pentru că își abătuse inima de la Domnul, Dumnezeul lui Israel, care i Se arătase de două ori.
Când în viața cuiva, mai ales a credincioșilor, știi că există păcat făcut cu intenție si e nemărturisit, e legitim sa te mânii, să fi supărat, să fi neliniștit, fiindcă ții la frații tăi și ști că Dumnezeu nu va lăsa păcatul nepedepsit.
3 Valorile și principiile lui Dumnezeu sunt călcate în picioare.
Isaia 5:20-25
Vai...( În Scriptură cuvântul vai, indica întotdeauna spre mânie, era o formă clasică de exprimare a mâniei în cultura ebraică)
Căci au nesocotit Legea Domnului oştirilor şi au dispreţuit cuvântul Sfântului lui Israel.
De aceea Se şi aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Îşi întinde mâna împotriva lui şi-l loveşte de se zguduie munţii, şi trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul uliţelor. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este încă întinsă.
Când vezi nedreptate, când vezi compromis, furt, minciună, când nu neapărat Cuvântul, ci valorile si principiile lui Dumnezeu sunt călcate în picioare, ai dreptul să te mânii, să fi frustrat.
Domnul Isus S-a mâniat de câteva ori : Marcu 11( când Templul lui Dumnezeu a fost transformat într-o peșteră de tâlhari), Matei 23( când fariseii călcau în picioare Cuvântul si valorile lui Dumnezeu), Marcu 3( când a vinedecat un bolnav sub privirile cărturarilor si ei erau împotriva Lui).
Isus S-a mâniat si nu a păcătuit, fiindcă atunci când te mânii din pricina păcatului, din pricina nerespectării Cuvântului, a voii si valorii lui Dumnezeu, nu este păcat.
Mâniați-vă, dar nu păcătuiti...
Cand mânia devine păcat?
1. Motivul sau cauza nu sunt corecte: când judeci în fire, și nu în duh
1 Samuel 18:5-9
Saul s-a mâniat foarte tare..... Şi din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David
Motivul mâniei: gelozie si invidie.
Mânia este generată de invidie, mândrie, gelozie, mândrie generată de atitudini, stări care slujesc împlinirii eului sau firii noastre pământești, mânia aceea e păcat.
Pilda fiului risipitor( Luca 15:11-32) - Fiul cel mare cuprins de invidie, lăcomie, gelozia care-l întărâta, prioritațile îi sunt schimbate, și în loc să se bucure de un suflet mântuit, pe el îl interesează vițeii îngrășați și petrecerile, ceea ce arată mult despre inima acestui fiu atât de religios si credincios.
Dumnezeu e interesat de motivul mâniei, de cauza mâniei noastre.
Întrebarea e: Duhul sau firea?
Daca este din fire, este păcat
2. Reacțiile tale sunt firești nu doar motivele, ci și manifestările tale.
Domnul condamnă mânia celor care își dau drumul fără să le pese cum și-o manifestă. Dumnezeu L-a pedepsit pe Moise fiindcă s-a mâniat și a lovit stânca cu toiagul. Și Moise a plătit.
Consecințele mâniei Efeseni 6:4 ;Coloseni 3:21
Părinții care întărâtă copii la mânie este un păcat, trecut de multe ori cu vederea. Copii își arată frustrarea față de părinți, din lipsă de timp petrecut cu ei si lipsa dragostei. Biblia spune despre mustrarea „odraselor”, însă de multe ori sunt întărâtați la mânie. Copii nu trebuiesc pedepsiți la mânie. Se produce și mai mult rău decat bine.
Când reacțiile sau manifestările mâniei izvorăsc din fire, nu câștigam nimic, avem impresia că am câstigat o bătălie(i-am pus la punct pe cei care o meritau), dar am pierdut războiul. Acest gen de mânie este păcat, si păcatul se plătește. În Amos 11 Dumnezeu spune că nu trece cu vedere mânia. Părinții nu trec cu vedere mânia, copii nu trec cu vedere mânia.
79% dintre copiii care au probleme cu mânia provin din familii în care părinții își manifestau mânia necontrolat. Ce semeni, aceea vei secera, să fim atenți!!!
Proverbe 25: 28 Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri
Câti ne-am adăposti într-o cetate surpată, dărâmată, sau fără ziduri? Nimeni, toată lumea fuge de o astel de cetate. Omul mânios se autodistruge, lucru confirmat de Biblie.
Am probleme cu mânia? Câte relații am distrus cu mânia mea? Câte lucruri am stricat prin mânie?
Cum pot lupta împotriva mâniei?
1. Când te aprinzi de mânie, întreabă-te: De ce m-am enervat?
Care-i motivul, cauza? Este o greșeală sau un păcat? Să fac o distincție între greșeli și lucruri făcute voit, care sunt păcate.
Să uităm greșeile, să fim înțelepți –
Eclesiatul 7:9 Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor
Iacov 1:19 Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie;
De multe ori mânia are de-a face cu idolul inimii noastre, care am putea fi chiar noi. De obicei omul mânios se mânie când nu i se fac lucrurile pe plac, așa cum ar vrea el.
2. Ai grijă cum îți manifești mânia
Mânia este o emoție puternică, dar mânia noastră este controlată de voință. Te mânii numai dacă vrei să o faci, fie răbufnești, fie o înăbuși in interiorul tău.
Luptă să nu te mânii pe o persoană, ci pe problemă. Este foarte important să faci diferența între problemă si persoană. La fel de bine este să știi să faci diferența între păcat si păcătos, păcatul îl urăști dar pe păcătos trebuie sa îl iubești... Învață să te controlezi.
Mânia este cel mai distrugător păcat pentru că se manifestă în absența autocontrolului.
Proverbe 17:14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. – Caută să faci tot ce poți să nu te lași dus de fire pentru că: Proverbe 29:22 Un om mânios stârneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.
Roagă-te si caută metode prin care să te stăpânești.
Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Efeseni 4:29
Depărteaza-te de cei care în loc să te ajute, mai mult te provoacă.
Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, Proverbe 22:24
3. Ai grijă la durata mâniei
„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră
şi să nu daţi prilej diavolului. Efeseni 4:26-27
Rezolvă-ți conflictul cât mai repede. Timpul nu vindecă, doar face să aduni amărăciune, care va exploda mai târziu. Cu cât amâni să rezolvi problema dai „prilej Diavolului”. Scriptura ne îndeamnă să ne rezolvăm problemele. Nu da prilej Diavolului, mânia asta face. Rezolvă-ți problema!
4. Cultivă blândețea
Nu poți reuși să scapi de mânie doar luptând împotriva ei, ci cultivând în același timp, blândețea.
În Matei 5 ni se spune că cei blânzi vor moșteni pământul. Blândețea poate distruge mânia.
Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia. Proverbe 15:1
5. Adună-ți frustrările si poverile, dă-I-le lui Dumnezeu
Predă-I lui toate necazurile si frustrările tale și vei vedea că El îți va face dreptate în timp. Luptă în duh, nu în fire.
Nu ține în tine amărăciune, ranchiună, eliberează-te. Iartă, iertarea înseamnă eliberare, acesta e sensul iertării in Noul Testament.
Prin iertare, Dumnezeu îți va da har și iertând Îi dai voie să Se lupte pentru tine, fiindcă atâta timp cât tu ții mânia în tine, El nu intervine, fiindcă vede că vrei să îți rezolvi singur problema.
Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. Efeseni 4:31-32
Care îți este atitudinea? Scriptura ți-a arătat în ce domenii trebuie să faci schimbarea. Ce faci? Vei face ceva? Dumnezeu te privește, Dumnezeu așteaptă...
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. Frustrari
IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter,lat. irritare.
IRASCIBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. Irascibilis
LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege, care este recunoscut conform unui drept. ◊ Legitimă apărare = situație a unei persoane care, pentru a înlătura un atac direct, injust și deosebit de grav, îndreptat împotriva sa, săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, dar neconsiderată, în acest caz, infracțiune.
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Dinit., lat. invidia.
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia
AMĂRĂCIÚNE ~i f. 1) Stare sufletească apăsătoare. ~ea despărțirii. 2) Gust amar; amăreală. [G.- D. amărăciunii] /amar + suf. ~ăciune
RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. Ură ascunsă, dușmănie și dorință de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.