Legănarea snopului și Învierea lui Isus

Domnul Isus pe drumul Emausului a interpretat Scripturile Vechiului Testament ce erau cu privire la El; „Și a început de la Moise (Lege) și de la toți proorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce erau cu privire la El” (Luca 14:27)

Prin urmare: „Îl citim pe Moise, îl vede pe Isus”.

În timpul sărbătorii Azimilor, Dumnezeu a dat o poruncă privind, primele roade:

„Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: „Cînd veți intra în țara pe care v'o dau, și cînd veți secera sămănăturile, să aduceți preotului un snop, ca pîrgă a secerișului vostru. El să legene snopul într'o parte și într'alta înaintea Domnului, ca să fie primit: preotul să-l legene într'o parte și într'alta, a doua zi după Sabat. În ziua cînd veți legăna snopul, să aduceți, ca ardere de tot Domnului, un miel de un an fără cusur; să adăugați la el două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, ca dar de mîncare mistuit de foc, de un miros plăcut Domnului; și să aduceți o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. Să nu mîncați nici pîne, nici spice prăjite sau pisate, pînă în ziua aceasta, cînd veți aduce un dar de mîncare Dumnezeului vostru. Aceasta este o lege vecinică pentru urmașii voștri, în toate locurile în cari veți locui” (Lev. 23:10-14)

În primul rând: aducerea snopului era „ca pârgă a secerișului”. Este acea cereală care abea atunci începea să se coacă. Este pe cale să se coacă.

Acesta lucru reprezintă învierea lui Mesia ca fiind primul rod. „Și după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor învia în Hristos (Mesia), dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos (Mesia) este Cel dintâi rod... ” (1 Corinteni 15:22-23)

Timpul când era fixat pentru a fi dus, era „a doua zi după Sabat”. Adică Duminica. A doua zi după Sabat (Duminica) a înviat și Mântuitorul. Matei specifică foarte clar lucrul acesta: „La sfârșitul zile Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul” (Matei 28:1).

Știm cu toții, că atunci când femeile au ajuns la mormânt, Domnul a fost viu.