text Studiu biblic

"Legământul Faptelor - Legământul Lucrărilor"

Categorie: Studiu biblic

Legământul Lucrărilor, cunoscut și sub numele de Legământul Edenic, este primul acord încheiat între Dumnezeu și om. În Geneza 2:16-17, Dumnezeu a stabilit Legământul lucrărilor cu Adam: „Și Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului: ‚Poți să mănânci în mod liber din orice copac din grădină, dar să nu mănânci din pomul cunoașterii binelui și al răului, pentru că în ziua în care vei mânca din el, vei muri cu siguranță.’” Din păcate, Adam a eșuat în responsabilitățile sale și a încălcat Legământul Faptelor.

Legământul Lucrărilor, cunoscut și sub numele de Legământul Edenic, este considerat primul acord încheiat vreodată între Dumnezeu și oameni. În Geneza 2:16-17, Dumnezeu a stabilit acest legământ cu Adam: „Și Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului: „Să mănânci fără voie din orice pom din grădină; dar din pomul cunoașterii binelui și a răului să nu mănânci. mănâncă, căci în ziua în care vei mânca din ea, vei muri cu siguranță.” În mod tragic, Adam nu și-a îndeplinit responsabilitățile și a încălcat Legământul Lucrărilor. Acest eveniment a pus în mișcare o succesiune de evenimente care au dus în cele din urmă la căderea umanității.

Satana, sub forma unui șarpe, a înșelat-o pe soția lui Adam, Eva, să nu asculte de Dumnezeu cu această minciună: „Cu siguranță nu vei muri.
Satana, adevăratul nume fiind Lucifer, nu era sub formă de șarpe ca și cum ar fi fost un animal înțelept și înzestrat cu putere, ci a Înșelat-o pe Eva sub această formă pentru a o face să creadă că este vorba despre o ființă necuvântătoare.
.
În realitate, această minciună a fost făcută cu intenție și, prin urmare, a dus la una dintre cele mai mari și mai triste căderi din istorie.
.
Eva a căzut în capcana acestui înger căzut cu răutate în suflet și l-a ascultat în locul lui Dumnezeu.
.
Acest lucru a dus la pierderea relației ei cu Dumnezeu și a condus-o spre o viață de păcat și suferință.
Căci Dumnezeu știe că, când vei mânca din el, ți se vor deschide ochii și vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” ( Geneza 3:4-5 ).
Dumnezeu, care știe dinainte tot ce se va întâmpla, a planificat deja să vină Mântuitorul pentru a salva omenirea de sub imperiul păcatului și al morții, restabilindu-le astfel relația cu El.
Ademenită de această propunere, Eva a mâncat fructul interzis.
Adam și Eva trebuiau să plătească pentru păcatul lor.
Adam, care în mod evident a decis să-și facă propriile reguli, mai degrabă decât să se supună lui Dumnezeu, și-a urmat soția în păcătuire, și amândoi.
Dar, prin harul lui Dumnezeu, ei au fost iertați și li s-a acordat o a doua șansă, conform planului divin de salvare a omenirii.
Consecințele pentru că Adam nu își îndeplinește datoria de a asculta de Dumnezeu au fost destul de grave.
Adam a încercat să se ascundă de Dumnezeu, dar nimeni nu poate fugi de El.
Adam și Eva, împreună cu toți descendenții lor, și-au pierdut părtășia cu Dumnezeu, natura lor pură și casa lor de grădină.
Singura soluție era să se întoarcă la Dumnezeu și să ceară iertarea Lui, ceea ce el și Eva au făcut și a fost acordată.
Omenirea a fost pusă pe cale să-și sporească comiterea răului pe măsură ce trecea timpul.
Adam și Eva și-au învățat lecția, dar omenirea a trebuit să se confrunte în continuare cu multe provocări și ispite de-a lungul secolelor.
Fiul întâi-născut al lui Adam și al Evei a comis crima ( Geneza 4:8 ) și în scurt timp „orice înclinație a gândurilor inimii omenești a fost tot timpul numai rău” ( Geneza 6:5 ).
Cu toate acestea, Dumnezeu a rămas întotdeauna credincios omenirii Sale, trimițându-și Fiu unic pentru a-și salva poporul din păcat și a le aduce o speranță vieții veșnice.
După cădere, înainte ca Adam și Eva să fie expulzați din Grădina Edenului,.
Grădina Edenului a fost părăsită, dar acum oamenii pot aștepta un alt Paradis, în Ceruri, după ce vor trece cu bine prin lumea aceasta.

„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și soției lui haine de piele și i-a îmbrăcat” ( Geneza 3:21 ), o acțiune care implică vărsarea sângelui unui animal.
Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a înfăptuit acest act a fost să le arate lui Adam și Eva consecințele păcatului lor, precum și necesitatea unui mijloc de salvare.
.
Astfel, în actul de a-i îmbrăca, Dumnezeu a arătat și promisiunea una viitoare de mântuire prin sacrificiul lui Hristos.
În același timp, Dumnezeu a făcut o a doua promisiune, necondiționată, de mântuire cu Adam și Eva ( Geneza 3:14–24 ), care conține și prima profeție a venirii lui Hristos, cu indicii ale Evangheliei (versetul 15).
Această promisiune a dat oamenilor speranța că nu trebuie să trăiască pentru totdeauna în condiția lor de păcătoși și schimbă o perspectivă aparent fatalistă într-una optimistă.
Ceea ce avea nevoie omenirea era mântuirea din condiția lor fără speranță.
Această mântuire este disponibilă tuturor celor care cred în Isus Hristos și se supun legământului Său de fapte bune și credință.
Isus Hristos a venit și a ascultat perfect de legământul faptelor în locul nostru, umplând socoteala omului cu fapte bune.
În esență, Hristos a venit să împlinească Legea prin urmarea ei perfectă și să plătească un prețul în locul nostru.
El a putut să facă asta pentru că El este Dumnezeu în trup uman și nu a moștenit o natură păcatoasă de la Adam.
Acesta este motivul pentru care El este singurul mijloc de mântuire și unicul mediator între Dumnezeu și oameni.
„Căci, după cum toți mor în Adam, tot așa în Hristos toți vor fi înviați” ( 1 Corinteni 15:22 ).
În timp ce Adam a făcut Legământul Edenic cu Dumnezeu, Hristos a adus Legământul Lucrărilor, care este mai cuprinzător și mai universal.
Produsul lucrării lui Hristos devine posesiunea oricui îl acceptă pe Hristos în Teologia Legământului , Legământul Lucrărilor se extinde dincolo de Legământul Edenic, devine baza Legii mozaice.
Legământul Harului, în schimb, se concentrează pe gratia lui Dumnezeu și nu pe lucrările noastre, fiind un dar acceptat prin credință.
și este în contrast cu Legământul Harului..
În concluzie, sacrificiul animalului pentru a-i îmbrăca pe Adam și Eva ne reamintește de necesitatea mântuirii și a venitului lui Hristos, care a venit să împlinească promisiunea dată în Geneza 3:21 și să ne ofere speranța veșniciei prin credință în El.

După cum arată istoria Bibliei, unele dintre legămintele lui Dumnezeu sunt condiționate, iar altele necondiționate.
<strong>Un exemplu de legământ necondiționat este Legământul lui Dumnezeu cu Noe. Dumnezeu a jurat că nu va mai distruge niciodată planeta cu un potop. Acest legământ nu era condiționat de acțiunile lui Noe sau ale urmașilor săi.</strong>
Legământul lucrărilor este un legământ condiționat.
<strong>Legământul lucrărilor este un legământ condiționat pentru că stăpânind pământul și având viața, Dumnezeu a pus condiția, care a fost neascultarea față de măsura Lui, ceea ce s-a petrecut prin încălcarea poruncii de către Adam și Eva.</strong>
Mărturisirea de credință descrie acest legământ ca fiind unul „în care viața i-a fost promisă lui Adam și, în el, urmașilor lui, cu condiția unei ascultări perfecte și personale” (Adică, Dumnezeu le-a promis viață veșnică sub condiția obedienței lor. Însă odată cu căderea, oamenii nu au putut să îndeplinească această condiție.
Adică, lui Adam și tuturor urmașilor săi i s-a promis viața veșnică dacă ei ascultă de Dumnezeu.
Astfel, au devenit păcătoși.
au căzut din starea lor de nevinovăție.
Legământul de Lucrări nu a putut rezolva problema, ci a dus la intensificarea acesteia din cauza capacității pierdute de a aduce dreptate și mântuire, din cauza căderii omului.
În starea căzută a omenirii, un Legământ de Lucrări avea doar capacitatea de a aduce mizerie și pedeapsă asupra oamenilor.
Fiindcă răsplata pentru omenire, în urma legământului din Eden, era determinată de comportamentul lor, ei nu puteau să câștige decât pedeapsa.
Întrucât răsplata pentru omenire, în temeiul legământului din Eden, era determinată de comportamentul lor, ei nu puteau să culeagă decât consecințe negative.
Din pricina decăderii lor, oamenii au ajuns să caute o soluție pentru a fi mântuiți din această situație negativă în care se aflau.
Omenirea avea mare nevoie de mântuire care să-i scoată contul dintr-un statut negativ.
Soluția a fost oferită prin venirea lui Isus Hristos, care a îndeplinit condițiile Legământului de Lucrări și care a devenit astfel un mijloc de mântuire pentru omenire.
Omenirea avea nevoie de salvare de la pedeapsă, și exact asta a oferit Dumnezeu după ce Legământul Lucrărilor a fost încălcat..
Astfel, Legământul Harului a fost introdus pentru a aduce mântuirea celor care cred în Isus Hristos, și nu prin îndeplinirea condițiilor legământului de lucrări.

Noul Legământ , care este un legământ al harului și al mântuirii.
„Și întrucât Hristos a îndeplinit condiția legământului faptelor, omul poate acum să culeagă rodul acordului inițial prin credința în Isus Hristos

Noul Legământ , care este un legământ al harului și al mântuirii.
„Și deoarece Hristos a îndeplinit condiția legământului faptelor, omul poate acum să culeagă rodul acordului inițial prin credința în Isus Hristos.

Teologii se referă uneori la lucrarea lui Hristos în două părți: ascultarea Sa activă și pasivă.
Lucrarea lui Hristos este adesea împărțită de teologi în două părți: ascultarea Sa activă și pasivă.
Ascultarea Sa a fost activă în sensul că acțiunile Lui se conformează voinței lui Dumnezeu.
Ascultarea Sa activă se referă la faptul că acțiunile Sale sunt în conformitate cu voința lui Dumnezeu.
Aceasta ascultare activă, care a constat în minunile Sale, ascultare de Duhul lui Dumnezeu și fapte bune, înlocuiește viața întreagă de neascultare.
Această ascultare activă, constând în minunile Sale, ascultarea de Duhul Sfânt și faptele bune, înlocuiește o viață întreagă de neascultare.
Ascultarea pasivă a lui Hristos este văzută în alegerea Sa de a se preda lui Dumnezeu și de a primi pedeapsa omenirii asupra Sa.
Ascultarea pasivă a lui Hristos este văzută în alegerea Sa de a Se preda lui Dumnezeu și de a primi pedeapsa umanității asupra Sa.
Ascultarea pasivă a lui Hristos este suficientă pentru a plăti toate viețile păcătoase, indiferent cât de mult păcat a fost comis.
Ascultarea lui pasivă este suficientă pentru a plăti toate viețile păcătoase, indiferent cât de mult păcat a fost comis.
Hristos a îndeplinit condițiile Legământului Fapților și i-a scuzat pe toți cei care vor crede în El.
Prin împlinirea condițiilor legământului de fapte, Hristos a oferit iertarea tuturor celor care cred în El.
Prin urmare, Noul Legământ este un testament al harului și al mântuirii prin credința în Isus Hristos.