Categorie: Studiu biblic
1. Este adevărat că Biblia este inspirată de Dumnezeu?
Da. Să cităm unul din numeroasele versete care confirmă acest lucru: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu”. (2. Timotei 3:16 )
2. Contează inspiraţia cu adevărat?
Absolut. Dacă Biblia nu ar fi inspirată, ar fi o simplă carte de literatură printre multe altele. Fără inspiraţie nu există “Cuvântul lui Dumnezeu”, se pierde fundamentul pentru orice. Toate celelalte doctrine, fie despre persoana sau lucrarea lui Hristos, fie despre Adunare, Împărăţie, sau profeţii, pot fi susţinute doar dacă textul biblic este de încredere (dacă vine direct de la Dumnezeu).
3. Ce înseamnă mai exact inspiraţie?
Literalmente, “a inspira” înseamnă a respira. Scripturile sunt insuflate de Dumnezeu, vin direct de la El. O descriere utilă a acestui proces o găsim în Fapte 1:16 :„ …trebuia să se împlinească Scriptura pe care Duhul Sfânt a spus-o mai înainte, prin gura lui David”. Aceasta este inspiraţia: Dumnezeu vorbind prin gura unui om ales pentru scopul acesta.
4. Personalitatea scriitorului nu a jucat nici un rol în realizarea “produsului final”?
Ba da, chiar foarte mult. Stilul lui Ioan (simplu dar profund) diferă de cel al lui Pavel (logic şi raţional), iar cel al lui Pavel diferă de cel al lui Petru. Pavel a fost ucenicul marelui învăţat Gamaliel, în timp ce Petru a fost un pescar. Dumnezeu i-a folosit pe amândoi pentru a-Şi îndeplini scopul dorit. Dumnezeu a folosit de asemenea priceperea lui Luca în relatarea istorică, precum şi pe David, ale cărui experienţe l-au determinat să scrie Psalmii.
5. “Produsul final” este uman şi prin urmare imperfect?
Absolut nu. Rezultatul este exact aşa cum a dorit Dumnezeu. Fiecare cuvânt este dat de către El (vezi mai jos).
6. Cum pot cuvintele purta amprenta scriitorilor şi în acelaşi timp să fie cuvintele lui Dumnezeu?
Ei bine, să ne gândim la un sculptor. El foloseşte diferite unelte şi instrumente în procesul producţiei unei statui de exemplu. Se poate chiar să vedem urmele uneltelor pe produsul final. Dar aceste urme sunt acolo pentru că sculptorul a folosit uneltele cu iscusinţă pentru a obţine efectul dorit. Tot aşa şi Dumnezeu a ales şi a folosit personalităţile şi împrejurările vieţilor diferitor scriitori pentru a obţine rezultatul dorit.
7. A corectat Domnul Isus ceva din ceea ce au scris scriitorii Vechiului Testament?
Absolut nu. Domnul a citat adesea din Vechiul Testament. Niciodată nu a luat în considerare posibilitatea vreunui scriitor de a greşi. Faptul că se folosea de scripturi ne arată că le privea ca absolut demne de încredere (vezi de exemplu: Matei 4:4,7,10 ; Luca 4:21 ; Matei 5:17 ; Ioan 17:12 ).
8. Au înţeles scriitorii ce scriau?
Nu, nu neapărat. În Vechiului Testament „ …au căutat şi au cercetat stăruitor profeţii care au profeţit despre harul arătat faţă de voi, cercetând spre care sau ce fel de timp arăta Duhul lui Hristos , care era în ei, mărturisind dinainte patimile care erau pentru Hristos şi gloriile de după acestea” (1. Petru 1:10-11 ). Scriitorii Noului Testament, în general, au înţeles ce au scris. Excepţii pot fi părţi ale Apocalipsei, unde Ioan nu a înţeles întreaga semnificaţie a viziunilor sale.
9. A dat Dumnezeu cuvintele sau doar conceptele?
Cuvintele. Pavel afirmă că apostolii au învăţat în „cuvinte învăţate prin Duhul” (1. Corinteni 2:13 ). Acesta a fost un principiu din primele zile: Dumnezeu a spus despre adevăratul profet: „ …voi pune cuvintele Mele în gura Lui…” (Deut 18:18 ). Moise spune la sfârşitul cărţii Deutoronom: „Acestea sunt cuvintele legământului pe care [L-]a poruncit Domnul” (Deut 29:1 ). Sau, după cum spune David: „Duhul Domnului a vorbit prin mine şi cuvântul Lui a fost pe limba mea” (2. Sam 23:2 ). Vezi şi Ezra 7:11 , Zaharia 7:12 , chiar şi ultima carte a Noului Testament (Apocalipsa), toate se referă la ‘cuvintele’ pe care Dumnezeu le-a rostit.
Domnul a afirmat că “ …până nu va trece cerul şi pământul, nicidecum nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă din lege, până nu se vor împlini toate” (Matei 5:18 ). Faptul că se folosea de scripturile Vechiului Testament demonstra o absolută încredere în cuvinte (vezi de exemplu Matei 22:31-32 ). În Galateni 3:16 apostolul Pavel subliniază că în textul din Geneza se spune “seminţei” şi nu “seminţelor”. El îşi construieşte argumentul pe faptul că acolo cuvântul este la singular şi nu la plural. Nu există îndoială că s-a încrezut în precizia verbală şi în inspiraţia scripturilor.
10. De ce este inspiraţia verbală atât de esenţială?
Pentru că Biblia (şi limbajul în general) este formată din cuvinte. Dacă nu te poţi sprijini pe cuvinte, nu te poţi sprijini pe nimic. Un judecător trebuie să recurgă la cuvintele legilor şi regulamentelor. Un executor testamentar trebuie să se bazeze pe cuvintele exacte ale testamentului. Dacă nu sunt decisive cuvintele, atunci propoziţiile şi afirmaţiile sunt fără sens.
11. Inspiraţia are legatură cu întreaga Biblie? Sau doar cu părţile de doctrină?
Cu întreaga Biblie. Unii au tradus greşit 2. Timotei 3:16 , spunând: “Toată Scriptura care este insuflată de Dumnezeu este de folos”. Este incorect. Traducerea corectă este: “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos”. În 1. Corinteni 2:13 , Pavel spune: “ … despre care şi vorbim, nu în cuvinte învăţate prin înţelepciune omenească, ci în cele învăţate prin Duhul”. Prin faptul că spune “noi”, îi include şi pe ceilalţi apostoli. Mai departe, în 1. Timotei 5:18 citim: “pentru că Scriptura zice”. Această expresie este urmată de două citate, unul din Deutoronom şi unul din Luca. Prin urmare ambele sunt considerate a fi părţi din “Scriptură”. În mod asemănător, Petru vorbeşte despre scrierile lui Pavel ca despre “celelalte Scripturi”(2. Petru 3:16 ) – indicând faptul că scrierile lui Pavel sunt inspirate.
12. Afirmă Biblia că este Cuvântul lui Dumnezeu?
Absolut. Expresia “Aşa zice Domnul”, sau alte expresii asemănătoare, se întâlnesc de aproape 700 de ori doar în Pentateuh. Se găseşte de 400 de ori în cărţile istorice, şi în jur de 400 de ori în cărţile profetice dintre care de 150 de ori numai în Isaia! În Ezechiel se găsesc expresii precum: “cuvântul Domnului a venit peste mine, zicând”, şi altele similare, de aproape 350 de ori. În Noul Testament expresia “este scris” se regăseşte de aproximativ 80 de ori. Nici o altă carte nu poate afirma în mod asemănător că este Cuvântul lui Dumnezeu.
13. Ce mai exact sunt inspirate, scrierile originale, copiile manuscrise sau traducerile noastre?
Scrierile originale, textele care au fost scrise de Moise, David, Pavel şi alţi scriitori.
14. Dar nu sunt manuscrisele copiate pline de greşeli?
Scrierile originale erau copiate pe manuscrise cu o precizie minuţioasă. Lucrul acesta a fost garantat prin diferite tehnici, cum ar fi contorizarea numărului de apariţii al fiecărei litere, etc. Dovezile despre exactitatea transmisiei sunt din plin. Până în anul 1947, cele mai vechi manuscrise cunoscute ale Vechiului Testament datau de prin anul 1000 d.Hr. Criticii Bibliei afirmau că acestea trebuie să fi fost foarte inexacte deoarece au trecut atâtea secole. Faimoasa descoperire de la Qumran, din 1947, a dovedit că greşeau. Peşterile din Qumran conţineau copii ale tuturor cărţilor Vechiului Testament (cu excepţia cărţii Estera) ce datau de prin 100-200 î.Hr. O comparaţie atentă a demonstrat că aceste manuscrise erau efectiv identice cu cele care erau cunoscute mai dinainte (cele din anul 1000 d.Hr.). Este adevărat ca există diferenţe între manuscrisele Noului Testament, dar acestea nu sunt esenţiale pentru doctrina creştină şi pentru nici o altă carte de vârstă asemănătoare nu există un număr similar de dovezi (9 manuscrise despre războaiele lui Caesar, 1 manuscris al lui Tacitus, 5500 de părţi ale Bibliei).
15. Dar nu sunt traducerile foarte imprecise?
Unele dintre ele da. Nu folosiţi traduceri de tip parafrazare modernă. Încercaţi să folosiţi o traducere a textelor originale cât mai precisă.
16. Aşadar o Biblie în engleză (sau în română) nu reprezintă Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?
Trebuie să remarcăm că Domnul şi scriitorii Noului Testament au folosit deasemenea o traducere (Septuaginta, traducerea din ebraică în greacă a Vechiului Testament) şi ei au citat din ea, spunând “este scris”. Prin urmare, ne putem bizui liniştiţi pe o traducere bună şi să o considerăm cuvântul lui Dumnezeu.
17. A făcut Domnul observaţii despre Vechiul Testament ca fiind inspirat sau nu?
Da, a facut. De multe ori. El a făcut uz de Vechiul Testament ca fiind absolut demn de încredere (vezi întrebarea 7). El a pus cuvintele Vechiului Testament pe acelaşi nivel cu cuvintele Sale (compară Matei 5:18 cu Matei 24:35 ). El i-a menţionat pe Adam şi Eva, Cain, Noe, Moise, David, etc., de fiecare dată prezentând relatările Vechiului Testament ca fiind absolut demne de încredere. Aceste scrieri au constituit baza pentru un răspuns final şi de încredere la toate chestiunile vieţii (căsătorie/divorţ, şi alte multe subiecte). În cele din urmă, El s-a prezentat pe Sine Însuşi ca fiind obiectul "tuturor Scripturilor" (Luca 24:27 ).
18. Cum putem şti că şi Noul Testament este inspirat?
Diferiţi scriitori ai Noului Testament recunosc fiecare scrierile celorlalţi şi le plasează pe acelaşi nivel cu "Scripturile" Vechiului Testament (vezi întrebarea 11).
19. Cum putem ştii că pentru a alcătui Biblia au fost alese cărţile corecte?
Scrierile inspirate au avut o asemenea putere spirituală încât s-au recomandat ele însele oamenilor spirituali. Ei au ştiut că aveau în mâini scrieri sfinte inspirate (dintre care multe, până la urmă, afirmau explicit că reprezintă cuvântul lui Dumnezeu). În mod interesant, Domnul a făcut referire la "profeţi", "psalmi" şi "Scripturi" ca la nişte colecţii de cărţi bine ştiute şi recunoscute.
20. Dar nu sunt contradicţii în Biblie?
Biblia îl pune pe om în lumina lui Dumnezeu. De aceea omul firesc urăşte această carte şi a încercat să găsească peste tot contradicţii. Cu toate acestea, 90% dintre aceste contradicţii se datorează fie ignoranţei, fie intenţiilor rele, sau ambelor. Există şi dificultăţi reale, cum ar fi diferenţele dintre relatările Evangheliilor. Aceasta este o chestiune de a-I cere lui Dumnezeu să ne ajute să înţelegem alcătuirea divină a Scripturii. Dacă o facem, dificultăţile dispar şi este văzută frumuseţea inspiraţiei divine. În unele cazuri extrem de rare se poate să se fi strecurat o greşeală: în 8:26 este menţionată o vârstă de 22 de ani, în timp ce în 2. Cronici 22:2 vârsta menţionată este de 42 de ani, acest lucru fiind posibilul rezultat al unei greşeli de copiere. Dar credinţa noastră nu depinde de acest detaliu.
21. Ce este cu cuvintele rostite de oameni răi şi scrise în Biblie?
Biblia conţine cuvinte cum ar fi: " ...să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri" (1. Corinteni 15:32 ). Versete de acest fel nu sunt expresia gândului sau a adevărului lui Dumnezeu, dar ele sunt adevărate şi sunt inspirate: ele ne spun că există oameni care gândesc şi vorbesc aşa. Un alt exemplu este cartea Eclesiastul: cea mai mare parte din ea nu este descoperire a adevărului divin, dar este inspirată şi adevarată în sensul că omul "de sub soare" raţionează în acest mod.
22. În concluzie, ce spune Biblia despre ea însăşi?
Biblia afirmă clar că este cuvântul lui Dumnezeu: presupune inspiraţie verbală absolută şi prin urmare un caracter infailibil. Să Îi mulţumim lui Dumnezeu că El s-a descoperit bucuros omului într-o modalitate aşa demnă de încredere. Biblia este cel mai sigur punct din univers: "Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece" (Luca 21:33 ).
23. Dar ne putem încrede în mărturia Bibliei despre ea însăşi?
Da. O altă mărturie din exterior ar fi mai degrabă neconvingătoare. Dacă Dumnezeu S-a descoperit (după cum fiecare creştin crede) în cuvântul Său, atunci cuvântul Său va vorbi despre şi pentru sine. Dovezi suplimentare în afara Bibliei doar îi vor diminua autoritatea proprie. Singurul loc de unde putem învăţa dacă Biblia este inspirată şi ce înseamnă mai exact acest lucru este în Biblie! Cartea lui Dumnezeu vorbeşte despre ea însăşi.
articol preluat şi tradus de pe www.biblecentre.org