"...gândurile voastre, nu sunt gândurile Mele. "

Când Dumnezeu a avut în vedere să descrie decăderea morală a omului, a rostit următoarele cuvinte:

"Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât de sus sunt căile Mele față de căile voastre și găndurile Mele față de găndurile voastre. ' (Isaia 55/9)

Această stare nu se armonizează cu cerințele Sale, din moment ce ni se spune: "Cine zice că rămăne în El trebuie să trăiască cum a trăit Isus." - înseamnă că și găndirea trebuie să fie la fel - trăirea fiind înfluențată în mod direct de găndire. (1Ioan 1/6)

Mai concret: dacă omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu înseamnă că și felul de găndire trebuie să fie identic. Însă omul a pierdut asemănarea tocmai datorită felului său de gândire diferit, conducând inevitabil la înstrăinarea de Dumnezeu: "Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău." (Gen. 6/5)

Așadar: modul stricat în gândire a produs altă stricăciune: calea omului pe pământ.

Dar cum se poate strica gândirea?

Gândirea este influențată totdeauna de ochi și urechi. Sunt "porțile" prin care mintea este invadată cu tot felul de informații. În Genesa 6/2 citim: "Fii lui Dumnezeu au văzut... " Apoi gândirea este influențată (călăuzită) de Duhul Sfânt dacă El își are ca locuință mintea. Sau (și) de firea pământească prin diferite pofte. Gândurile niciodată nu intră în minte, ci ies, fiind produsul minții: "... din minte ies gândurile rele... " (Marcu 7/21)

Mintea gândește (raționează) in funcție de informațiile primite, iar Calea se trasează în funcție de gândire. Dacă ni s-a spus: "gândurile omului erau îndreptate numai spre rău", calea nu putea fi una bună: " Dumnezeu s-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat, căci orice făptură își stricase calea pe pământ.". 6/12) Tocmai de aceea împăratul David a cerut evaluearea propriilor gânduri. În funcție de felul cum se prezintă ele, Dumnezeu știe dacă suntem pe o cale bună sau rea. (Ps 139/23/24) Numai Dumnezeu poate "citi" corect gândurile omului... Totuși, este bine de știut că ațunci când cineva deschide gura gândurile prind glas. Omului îi poate fi evaluată inima în funcție de cuvintele rostite cu gura. Tocmai de aceea în momentul în care Simon și-a manifestat public dorința, apostolul și-a dat seama din ce inimă a ieșit un asfel de gând: "... roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta a inimii tale... căci inima ta nu este curată înaintea Domnului." ( Fapte 8/21,22) În mod sigur un asfel de om nu era pe calea cea bună.

Dar ce înseamnă cale? - o expresie atât de des întâlnită pe paginile Bibliei."Cale" înseamnă mijlocul sau metoda folosită pentru a ajunge undeva sau a realiza ceva.

Deci: modul de viață a omului pe pământ a devenit stricat. ( imoral) Totul de la gânduri...

Dar nu doar gândurile sunt responsabile de decăderea morală a omului, ci mintea, deoarece ea este "fabrica" de gânduri. Mintea ajunge în stare critică atunci când este lipsită de înțelepciunea lui Dumnezeu."Eu Ințelepciunea am (sau ar trebui să am) ca locuință mintea." (Prov. 8/12) Este lumina ochilor interiori ce te ajută să vezi lucrurile deslușit."Daniele am venit să-ți luminez mintea." (Daniel 9/22)

Numai că Diavolul totdeauna are ca țintă ochii minții în scopul de a le diminua vederea sau chiar producând orbirea: " Și dacă Evanghelia noastră este acoperită este pentru cei ce sunt pe calea pierzaniei a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul acestui veac să nu vadă strălucind lumina Evangheliei... " (2Cor. 4/3,4) Deci: "Ochiul (gândirea) este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină". (Matei 6/22)

Acum înțeleg mai bine de ce apostolul Pavel a fost atât de preocupat de felul în care gândește un creștin și atenționează insistent: "Iată dar ce vă spun și vă mărturisesc eu în Domnul să nu mai trăiți cum trăiesc pagânii în deșărtăciunea gândurilor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor". (Efes. 4/18)

În concluzie: Gândurile deșarte ce rezultă dintr-o minte întunecată aduce o stare de necunoștință și împietrire. Această stare conduce inevitabil la înstrăinarea creștinului de Dumnezeu. Și când știm că totul pornește de la gânduri, cât de atenți ar trebui să fim noi cu ele?

Temerea apostolui era justificată:

"Dar mă tem - după cum șarpele a amăgit-o pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să se strice de la curăția și credincioșia față de Hristos." (2Cor. 11/3)

Ce a dorit să spună apostolul? După cum șarpele a amăgit-o pe Eva, tot așa și gândurile îl pot amăgi pe om.

Așadar: Atenție la gânduri!

Fiți binecuvântați!