"Gânduri XVI [Judecători 6.14–16, Ghedeon, 2 Cron. 16.9, Matei 20.25-28]"

Categorie: Studiu biblic

Sunt unii care udă grădina, înainte de ploaie, dar aceasta nu e nimic … alţii o udă după ploaie ! Din punct de vedere spiritual, aşa sunt şi lucrările noastre inutile, făcute pentru a-L ajuta pe CEL ce nu are nevoie de ajutor, EL fiind ajutorul care nu lipseşte niciodată în nevoi ! De ce ? Pentru că mai ales atunci este căutat şi chemat !

„Domnul S-a uitat la el şi a zis : „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian ; oare nu te trimit Eu ?” Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel ? Iată că

familia mea este cea mai săracă din Manase, şi

eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine,

şi vei bate pe Madian ca pe un singur om.” (Judecători 6 : 14 – 16).

Prima lui reacţie, când aude ce are de făcut este să privească la resursele lui, (la câţi bani are) şi la vârsta pe care o are ! În cazul lui Moise, vârsta de 80 de ani părea prea mult, în cazul lui Ghedeon, părea prea puţin !

Dar, nu trebuie să uităm că, atunci când DOMNUL cheamă pe cineva, el nu va fi în niciun caz primul venit … „Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” (II Cronici 16 : 9). Se face o verificare pe întregul pământ, o radiografiere a inimilor, aceasta contează, ca inima omului să fie cu totul a LUI, sau cum spunem noi, la ora actuală : să-I fie dedicat total !

Era sărac şi tânăr şi totuşi DOMNUL l-a chemat şi l-a folosit cu putere ! Ceea ce el considera că erau dezavantaje, din punctul de vedere a Lui Dumnezeu, erau tocmai uneltele prin care DOMNUL l-a pregătit pentru a îi conduce pe ceilalţi la victorie ! Înseamnă că Dumnezeu pregăteşte şi astăzi mulţi Ghedeoni ! Ambele condiţii sunt îndeplinite cu succes şi în privinţa lipsurilor şi a vârstei ! Cumva cel mai mic, poate avea valoare adjectivală.

Dacă ar fi trăit pe vremea Domnului Isus, ar fi fost mirat să audă, că exact aceasta era una din condiţiile impuse pentru a fi mare ! Pe ucenici, Domnul „Isus i-a chemat şi le-a zis : „Ştiţi că domnitorii Neamurilor

domnesc peste ele, şi mai marii lor

le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie aşa. Ci

oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru ; şi

oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Matei 20 : 25 – 28). Oricine poate ajunge să fie mare, dacă îndeplineşte condiţiile. Locurile nu sunt limitate. Mama lui Iacov şi a lui Ioan, credea că sunt doar două astfel de locuri : „unul la dreapta şi altul la stânga Ta.” (v. 21). Oferta a rămas valabilă şi azi şi este foarte tentantă : „să fie slujitorul” sau „să vă fie rob” ! Se pare însă … că au rămas foarte multe posturi vacante !

Noi nu-I cerem lui DUMNEZEU lucruri mari … ÎI cerem lucruri imposibile ! Imposibile pentru noi ! Faptul că ne depăşesc, nu arată mărimea lor, ci micimea noastră ! Cămila nu se strecoară prin acul nostru, dar trece lejer prin ochiul acului LUI ! EL fiind mai mult decât URIAŞ … foloseşte lucruri pe mărimea LUI !

Despre editarea de texte şi editarea de pretexte ! Pentru om există trei de AZI :

ziua de azi,

o zi în care omul L-a condamnat pe DUMNEZEU şi

o zi a judecăţii, care este numită şi Ziua Aceea !

 A fost în istorie o zi a judecăţii când omul L-a condamnat la moarte pe DUMNEZEU ! Deşi unii nu vor să recunoască, ISUS ESTE DUMNEZEU ! Apostolul Ioan scrie, (în I Ioan 5 : 20) : „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.” Şi apostolul Pavel le scrie credincioşilor din Roma, (în Romani 9 : 5 : „patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin !”)

Luca scrie despre ironia cu care I SE adresau şi după pronunţarea sentinţei, când Isus era răstignit şi totul părea pierdut pentru EL, (capitolul 23 : 35) : „Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau : „Pe alţii i-a mântuit ; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

Şi Adam l-a condamnat pe CEL PREA ÎNALT ! Mai conta că el a murit faţă de DUMNEZEU, când din punctul lui de vedere, el trăia, iar DUMNEZEU era ca şi inexistent ?!

Dar, va mai fi şi o altă zi a judecăţii, când DUMNEZEU îl va judeca / condamna pe omul nesupus. Ziua judecării lui DUMNEZEU de către om ţine de aproximativ două mii de ani ! Acesta este timpul în care omul ÎL poate acuza … şi se poate scuza, în timp ce doar o minoritate se judecă şi primeşte iertarea LUI ! Dar vine şi Ziua Aceea … ce este doar o zi, suficient timp însă, pentru un DUMNEZEU mare să rezolve problemele pentru veşnicie ! Ziua judecăţii începută cu ISUS, poate fi numită (şi este) Anul de îndurare al DOMNULUI. Perioada de Har, în care TATĂL Îşi cheamă copiii, dar vine ziua când JUDECĂTORUL va trimite condamnaţii la executarea pedeapsei veşnice ! ACELAŞI şi aceeaşi dar este o altă zi, ce aduce alte relaţii ! În cartea Evrei avem două sfaturi :

„Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului”. (Evrei 3 : 13).

„ … câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” (Evrei 3 : 15).

sursa: https://www.cezareea.ro/