Gânduri X sau Binecuvântarea … blestemului !

Categorie: Studiu biblic

„Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul” (Psalmul 65 : 11). De ce se vorbeşte atunci de criză ? Înseamnă că EL nu mai păşeşte prin România, Europa, S.U.A., etc. … Fiindcă în alte ţări belşugul există, nu a plecat ! Belşugul vine odată cu Dumnezeu şi pleacă atunci când EL este făcut să plece …
În Psalmul 62 : 4 scrie : „ … le place minciuna; cu gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. – (Oprire)”. Nu spun minciuna din inimă … ci aleg să transmită un adevăr mincinos ! Vărul adevărului ! De ce ? Fiindcă există copiii tatălui minciunii. Pentru ei, minciuna este un mod de viaţă ! Acesta este adevărul, despre cei care, conştient sau inconştient I Se opun lui Dumnezeu ! Viaţa lor va fi o minciună uriaşă … şi există şi minciuni cu un ambalaj frumos !
Măsura binecuvântării este pe măsura sacrificiului ! Cu cât sacrificiul este mai mare, cu atât şi binecuvântarea este mai mare !
Despre Al doilea Adam : „De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă” I Corinteni 15 : 45. Pentru că primul Adam a căzut, Dumnezeu a făcut Un al doilea Adam. A folosit o altă modalitate. La început, soţia a fost făcută din soţ … la Întrupare Adam (Isus) a fost făcut în Maria; a fost un al doilea mod de-a crea, în ascuns, nu vizibil, cum a fost în cazul primului Adam. De aceea poate, lui Dumnezeu Îi plac lucrurile făcute în ascuns, care există … deşi nu sunt vizibile !

„Al doilea Adam a fost făcut” din Cel Dintâi. Despre Domnul Isus scrie Isaia (în cap. 41 : 14) astfel : „Eu, Domnul, Cel Dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri”. Din Primul a ajuns să fie Al Doilea, prin Întrupare. Dar Adam nu este numit doar Omul dintâi ci şi Cel dintâi tată. Tot Isaia scria : „Cel dintâi tată al tău a păcătuit” (43 : 27) ! Şi Dumnezeu are un Nume mai puţin cunoscut. În mod profetic EL este numit : „bărbatul meu cel dintâi” (Osea 2 : 7) ! Dar oferta pentru a fi Cel dintâi există şi azi. Domnul Isus, (care Era Cel Dintâi întrupat), le-a spus ucenicilor : „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor !” (Marcu 9 : 35).

Apostolul Pavel le scria Corintenilor că : „Hristos este cel dintâi rod” (I Corinteni 15 : 23). A revenit la întâietate prin Jertfa urmată de Înviere şi Înălţarea la Cer ! Domnul Isus a fost primul care a împlinit cuvântul spus ucenicilor, „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor !” I-a dat viaţă Cuvântului rostit, dându-şi Viaţa ! Lui Ioan, Domnul I se descoperă în Apocalipsa 22 : 13 şi îi spune :

„Eu sunt Alfa şi Omega, Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.” Ceea ce pentru noi sunt poate doar întâmplări, (simple întâmplări), reprezintă pentru Dumnezeu lucruri planificate cu grijă ! Betleem-ul (Casa Pâinii) este locul în care Păstorul devine Rege … dar, mai trebuie să trebuie să aştepte încă până când oamenii ÎL aleg, până fac alegerea vieţii lor : Isus să devină Domnul şi Mântuitorul vieţii lor ! „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor”. (Faptele Apostolilor 5 : 31)

„ … ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, … ” (Luca 1 : 28). Harul nu a constat în problemele inerente acceptării voiei Lui Dumnezeu, ci în faptul că Domnul era cu ea. Problemele le au toţi, dar una este să fie EL cu tine şi altceva este să ai probleme fără soluţii !
Fiecare viaţă este o minune ! „Cum nu ştii

care este calea vântului,
nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate,
tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate” (Eclesiastul 11 : 5).

„În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor” (Luca 2 : 8 – 9). Slava, măreţia Lui Dumnezeu există tot timpul, numai că ea nu este vizibilă pentru oricine. Această strălucire, poate fi însă arătată tot timpul şi altfel, prin gesturile iubirii şi ale harului, făcute faţă de cei care nu le merită !
În Judecători 17 : 1 – 3, avem un exemplu de binecuvântare a blestemului, din „aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul” :
„Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint, care ţi s-au luat şi pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem.” Şi mama sa a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul !” Peste ani, Iacov avea să spună despre limbă : „Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul ! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei ! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară ? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine ? Nici apa sărată nu poate da apă dulce” (3 : 9 – 12). Sunt întrebări al căror răspuns era de multă vreme în Biblie. Blestemul este natural, (vine din inimă) … binecuvântarea este falsă, (vine de pe buze), pentru cei care sunt asemenea mamei lui Mica, oameni cu două feţe (şi implicit cu două guri) ! Există expresia „a face feţe feţe” !
În calea noastră ne stăm … noi înşine ! Şi uneori nu vrem să ne dăm la o parte … ca să putem înainta !
Am nevegheat putem spune de multe ori, fără a greşi, pentru că şi nevegherea, (în sine), este o lucrare făcută pentru cel rău, în defavoarea Domnului !
În Fapte 7 : 22 Ştefan spunea despre Moise că „a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor”, iar două versete mai jos spune „a omorât pe Egiptean” (v. 24). Era o educaţie care nu transforma caracterul, ci accentua eul omului !
Zâmbetul se obţine cu lacrimi ! „Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126 : 5) … iar râsul, (buna dispoziţie) este un cadou de la Dumnezeu ! Isaac (Râs-ul) s-a născut după 25 de ani de aşteptare !
Fiul cel mai mic a venit acasă după decesul lui … abia după ce a murit faţă de vechiul stil de viaţă ! Era mai mult mort decât viu ; („eu mor de foame aici !” Luca 15 : 17) … şi îşi dorea Pâinea cea Vie, pogorâtă din Cer. Doar la exterior era el, fiindcă în interior era altul, cel care ÎL dorea pe Tatăl, nu banii Lui, sau ceeea ce i-ar fi putut oferi ! „ … nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” poate fi un rezumat al vieţii Fiului întors Acasă ! Şi acest lucru este valabil încă şi în decembrie 2012 !
Trăim într-o ţară în care capra este mai scumpă decât leul. O capră poate costa 200 de lei !
Puterea hainei sau Când ambalajul este mai important decât produsul ! „Haina îl face pe om” … croitorii se pare că nu cunosc această expresie, altfel nu ar mai face ei haine ! Există o civilizaţie a hainelor, a exterioarelor ! Când şi-a făcut Adam primul costum ? Nu ştim, dar cunoaştem că haina avea rolul de-a acoperi ceva ce înainte nu exista, golul interior. Înainte de Cădere, Adam avea plinătatea interioară a prezenţei lui Dumnezeu, după căderea în păcat a primit goliciunea interioară, a îndepărtării conştiente de EL ! Este logic ca omul să se îmbrace, deoarece cu cât este mai departe de Soarele Neprihănirii, cu-atât are mai multă nevoie de haine. Cu cât se apropie de Soare, de zonele însorite, omul poate fi mai liber !