Gânduri I [1 Corinteni 13.8, Geneza 1.5, Ioan 13.12, Matei 26.21, Luca 22.23]

Categorie: Studiu biblic

Rămâi fără Isus … când ţi-e lumea mai dragă !

„Multă vreme Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni şi fără Lege”. (II Cronici 15 : 3) „Vreau să fac ceva pentru Dumnezeu” spun unii creştini. Şi uneori mă gândesc ce mare har are Domnul cu noi !

Dar adevărul este altul. Dumnezeul mic se descurcă greu (sau cam greu), şi trebuie ajutat ca să iasă cumva la capăt, cu atâtea probleme pe care le are de rezolvat.

Pentru un asemenea dumnezeu trebuie să faci ceva. Dar nu el este adevăratul Dumnezeu ! Cel din mintea noastră, poate fi diferit, sau complet diferit de Cel Real. El este Dumnezeul descris în Biblie !

În cartea II Cronici 15 : 3 scrie că :

„Multă vreme Israel [oare ar fi greşit să citim România în loc de Israel ?] a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără preot care să înveţe pe oameni şi fără Lege”.

Aceasta cu toate că erau religioşi, aveau Templul din Ierusalim etc., dar era o relaţie impersonală.

„Dar în mijlocul strâmtorării lor s-au întors la Domnul Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi L-au găsit. În vremurile acelea nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari tulburări printre toţi locuitorii ţării ; un popor se bătea împotriva altui popor, o cetate, împotriva altei cetăţi, pentru că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strâmtorări : voi, dar, întăriţi-vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată”. (II Cronici 15 : 4 – 7)

Acest lucru trebuie să-l fac şi eu : să-L caut pe Domnul Isus, prin intermediul disciplinelor spirituale (post, rugăciune, meditare la Cuvânt, fapte care să arate că sunt creştin) … şi vine liniştea şi în sufletul meu !

Insistenţa (verişoara primară a încăpăţânării), este bună când este folosită bine !

Unii creştini spun: „Dumnezeu ne-a dat înţelepciune !”, atunci când vor să-şi argumenteze unele trăiri. Logic gândind, urmarea ar trebui să fie că suntem un popor de înţelepţi. Oare chiar aşa să fie?

Domnul Isus nu era numai vaccinat, imun la păcat, ci chiar EL este vaccinul, serul ce-aduce vindecarea! Aţi auzit de medicament bolnav ? De Paracetamol răcit ? Sau de Nurofen care are temperatură ?

A te închina, nu înseamnă doar a-ţi ţine trupul în genunchi, a sta îngenunchiat. Înseamnă şi a ţine sufletul închinat, nu răzvrătit. Isus nu are nevoie de fotografii cu sfinţi, ci de sfinţi.

A te baza pe om înseamnă a te sprijini pe abur ! (Conform Iacov 4 : 14). Pare incredibil lucrul acesta, dar, de fapt, sunt puţini cei care nu fac aşa ceva. Excepţiile, sunt cei care se sprijină numai pe Domnul. Oamenii credinţei. Pentru că, numai un om cu adevărat mare se poate sprijini pe El. Cu cât e sprijinul mai mare, cu-atât şi cel ce se sprijină trebuie să fie mai mare!

Nu este greşit să ai reguli. Este greşit când ele devin lanţuri cu care (sau, de care) te legi …

„Limbile vor înceta” (1 Corinteni 13 : 8). Când încetează o limbă să mai fie vorbită? Când poporul respectiv nu mai există! Iar Biblia vorbeşte despre Răpire …

„A fost o noapte şi a fost o zi”, şi va veni o zi din care toate nopţile se vor sfârşi!

„Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu ?” (Ioan 13 : 12). Trebuie nu numai o înţelegere a cuvintelor Lui, ci şi a intervenţiilor Lui din viaţa noastră !

Spiritualitate nu înseamnă „o faţă încruntată”, ci o seriozitate zâmbitoare !

Atunci când ai o întrebare la cine / unde cauţi răspunsul ? La un moment dat, Domnul Isus le-a spus ucenicilor :

„ … unul din voi Mă va vinde.” (Matei 26 : 21)

Auzind aceste cuvinte, ucenicii caută să afle cine este vinovatul. Astfel apar trei reacţii :

1. „Vinovatul sunt eu”, (unii privesc înspre ei). „Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul : „Nu cumva sunt eu ?” (Marcu 14 : 19)

2. „Vinovatul este altul, nu pot fi eu”, aşa că alţi ucenici : „ … au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela …” (Luca 22 : 23)

3. „Nu ştiu cine este potenţialul vinovat, dar ÎL întreb pe Domnul Isus”. Petru nu avut prejudecăţi, aşa că ÎL întreabă pe Domnul Isus.

Conform textului din Ioan 13 : 24, Petru i-a făcut semn lui Ioan :

„să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus”. Iar ei doi află, pentru că Domnul i-a răspuns lui Ioan. Ceilalţi, sau unii dintre ei, nu au aflat răspunsul.

Cât de mult contează să cauţi rezolvarea problemelor la Isus şi nu prin tine / puterea ta, sau la tine ! Un înger a spus unui om ce-ar face el, dacă ar avea o problemă : „Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu”. (Iov 5 : 8)
Parcă prea adesea, (atunci când avem încercări), ne bazăm pe noi sau pe alţii, în loc să-L căutăm direct pe Dumnezeu !

Ce dimensiuni are ochiul în care are loc să intre o bârnă ? (Matei 7 : 3 – 5). Este clar că este un ochi mare. Ochiul ce vede multe la alţii. Dar care nu are timp de privit în oglindă.

Bârna din ochi îl ţine la distanţă de Oglinda Cuvântului! Tot despre ei, Domnul spune în Matei 23:24

„Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! ”

Cu un ochi de microscop vezi foarte bine ţânţarul dar nu mai poţi observa cămila.

Şi cât de mare trebuie să fie gura pentru a intra în ea cămila ? Acestea sunt semnele prin care-i citeşti : Ochiul mare şi gura mare. Poate de aici şi vine expresia „cu gură mare”.

„...nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag ...” (Efeseni 5: 29)… „ ... mă port aspru cu trupul meu...” (1 Corinteni 9 : 27). Sunt cuvinte scrise de acelaşi om, fiind inspirat de acelaşi Stăpân. De aceea nu este bine să ne facem o teologie dintr-un singur verset !

Sistemul tradiţiilor este la fel de nesfânt ca şi sistemul legilor. Îngrădiri sau „ţarcuri” spirituale sau sufleteşti, în care fiinţa trăieşte şi nu îndrăzneşte să sară gardul. Libertatea fiind considerată „un delict”, care se pedepseşte (bineînţeles), tot pe baza unor legi sau tradiţii.

Gardurile interioare există, deşi nu sunt vizibile. Conformarea este baza trăirii în interioare supra-aglomerate. Conformiştii însă, sunt de obicei bazaţi pe legi nescrise în Cuvânt, dar care se citesc printre rânduri.

Oamenii de acest fel, chiar dacă n-au litere şi cuvinte din Biblie, au puncte (de vedere), luate de acolo şi poate şi … câteva virgule!

Din gura Lui au ieşit „cuvintele pline de Har” (Luca 4 : 22). Nu de Lege şi de legi …

Sursa: CEZAREEA