Gânduri din Cuvânt II

Categorie: Studiu biblic

• Despre devalorizarea DOMNULUI ! Isus are pentru mine atâta valoare câtă Îi dau ! În Matei 2 : 2, EL este numit “Împăratul“; în v. 4 “CHRISTOSUL“; în v. 6 “Căpetenie“, apoi “Păstorul“, iar din v. 8 în continuare este numit “Pruncul“… De aceea contează pentru om, să aibă un bun sistem de evaluare a adevăratelor valori ! Valoarea LUI rămâne aceeaşi, dar eu mă pot devaloriza, acceptând nimicurile. Aurul rămâne de preţ, chiar daca eu nu dau doi bani pe el … În cartea Ieremia 2 : 5 este scris :

„Aşa vorbeşte Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri, şi au ajuns ei înşişi de nimic ?„

• Ilie a făcut o rugăciune, scurtă, pentru foc şi şapte rugăciuni pentru apă ! Ploaia, (ceva natural), a fost mai greu de adus decât focul, care este ceva supranatural. Dar ambele sunt supranaturale ! Imposibilul se rezolvă mai uşor decat posibilul. De ce ? Pentru că, ceea ce ni se pare imposibil, ne face să apelăm la EL, altfel decât ceea ce este, (în mintea noastră), ceva foarte simplu.
• Căderea spirituală apare şi atunci când omul vrea să facă ceva ce nu i s-a cerut. Ucenicii trebuiau să facă patru lucruri, (scrise în Matei 10 : 8), şi anume: “vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii”. Petru a vrut însă să umble şi pe apă. Acest lucru, însă nu era trecut pe lista lor de lucruri, pe care aveau autoritatea să le facă, şi trebuiau să le facă. De aceea a căzut. A imitat pe CINEVA care avea maturitate spirituală, el care nu era decât un copilaş, din punct de vedere spiritual …
• Să redau şi o perlă de la Delineşti, din lucrarea cu copiii. La una din întâlnirile pentru copii la jocul recapitulativ, grupa fetelor a trebuit să răspundă la întrebarea: “Cum a obţinut Isabela … via lui Nabot ?“ Răspunsul a fost prompt: “S-a aruncat de la etaj…”. (Aveam recapitularea lecţiei cu Via lui Nabot. Dar am vorbit şi despre judecăţile DOMNULUI) ! Cam aşa arată şi o predică din amintiri, în care se amestecă întâmplări diferite, care sunt prezentate ca şi cum aşa ar fi scrise în Biblie !
• Strigă şi strică …
• Domnul a creat lumea din nimic. Chiar şi aurul este făcut din acest material ! Rezultă că umblarea după aur … este o umblare după Nimic. Şi acest material se găseşte din belşug.
• “Cine este cel care-a dat cu bâta-n baltă ?”, m-a întrebat cineva. I-am explicat că n-a dat cu bâta ci, cu toiagul, şi n-a dat în baltă, ci în mare! Inutil de explicat că Moise a făcut voia Lui Domnezeu ! Şi alţii poate au mai lovit apa, dar ea nu s-a speriat de ei. Acolo a fost intervenţia Domnului! Nu un gest al omului,venit din mintea lui, ci un lucru făcut la porunca Lui! (Porunci care uneori sunt cam greu de înţeles, sau de acceptat ca fiind de origine divină) ! Deşi părea copilăresc acest gest, ce s-ar fi întâmplat … dacă nu s-ar fi întâmplat nimic ? Moise ar fi fost văzut cu totul altfel. L-ar fi privit urmaşii cu alţi ochi. Totuşi avea optzeci de ani! De aici putem învăţa că, uneori îţi trebuie curaj pentru a-I face voia. Dar şi îndrăzneala, tot El o dă … (Faptele Apostolilor 4 : 31).
• “Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui …”(Isaia 53 : 6). Acesta este semnul rătăcirii spirituale. Când omul îşi vede numai de drumul lui. Pe alţii nu-i mai vede. Numai nevoile lui şi le vede. Este numai o extremă, faţă de cei care nu văd nici măcar nevoile celor din familia lor, ci îi văd doar pe alţii …Vedere în sensul rău, însă!
• Emotiv nu este cel care produce motive !
• “Orice făptură este ca iarba …” (Isaia 40:6). În urmă cu un timp, am auzit că, iarba rezistă de la +40 la -40 de grade Celsius. Aşa că prin “Omul este ca iarba”, se înţelege ceva foarte rezistent la condiţiile atmosferice, căldură sau frig … Şi există şi dragoste răcită şi ură fierbinte, tot felul de anomalii datorate răcirii globale … (În loc de răcire a se citi rătăcire).
• Într-o zi ţăranul va deveni ţărână … Dar nu numai ţăranul ci şi orăşeanul … Ce va fi “după” ?
• Moise a fost ciobanul cu studii superioare. Dar studiile, (superioare celor din facultate), au fost făcute la oi. Durata a fost tot de patruzeci de ani, pentru că la Dumnezeu nu există cursuri la fără frecvenţă. În şcoala zdrobirii lecţiile sunt zilnice “până când l-a încercat cuvântul Domnului” (Psalmul 105 : 19), se spune despre Iosif. Până atunci a fost un oarecare; după ce s-a terminat încercarea, “Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile … l-a pus domn” (Psalmul 105 : 20, 21). Când s-a terminat încercarea, înălţarea a fost cea mai urgentă problemă, “atunci”, imediat a trebuit să vină. Dar până la acel moment, i-a mers din rău în mai rău, fără a avea vreo vină. Şi nu o zi sau două, ci treisprezece ani ! (A se vedea Geneza 37 : 2, 41 : 46 … de la 17 ani la 30 de ani).
• “Betleeme … nu eşti … cea mai neînsemnată … (Matei 2 : 6). Dar neînsemnată eşti. “Cel mai”, nu este, dar “neînsemnat” este. Aşa sunt şi oamenii în viaţa cărora lucrează EL. Ei sunt, pentru cei din lume, “aceşti foarte neânsemnaţi fraţi ai Mei”(Matei 25 : 45). Chiar contează părerile altora despre mine? Sau au şi pocăiţii “dreptul la imagine” !?

Sursa: CEZAREEA