Exemplul regelui Saul

Versete de bază: 1)”Samuel a luat sticluța cu untdelemn, și a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat, și a zis:Nu te-a uns Domnul să fii căpetenia moștenirii lui?....Când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de prooroci pogorându-se de pe înălțime pentru jertfă, cu lăute, tâmpene,fluiere și cobze înainte și proorocind.Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, și vei fi prefăcut într- alt om.Când ți se vor implini semnele acestea, fă ce vei fi găsit de făcut, căci Domnul este cu tine.”(1Samuel 10:1,5-7)2)”Samuel a zis: Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea cuvântului său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului,, te-a lepădat și el ca împărat.”(1 Samuel 15:22,23) 3)”Samuel a luat cornul cu untdelemn, și l-a uns în mijlocul fraților săi. Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea și în cele următoare....Duhul Domnului s-a depărtat de la Saul, și a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul.”(1Samuel 16:13,14)

În multe comunități carismatice, unde se manifestă cele opt daruri ale Duhului Sfânt, se dă prioritate semnelor și minunilor și se neglijează împotrivirea față de păcat, sfințirea personală  și pacea fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. (1Corinteni 12:7-10) Păcatul sau fărădelegea constă în  călcarea  principiului dragostei  de Dumnezeu și al dragostei de frați. Iar cei care nu trăiesc  în dragoste nu cunosc  pe Dumnezeu, care este Dragoste. Iată de ce Isus-Domnul s-a delimitat de cei care făceau minuni , dar trăiau în fărădelege. (Matei 7:22,23)Pot deci să facă semne și minuni și cei lipsiți de dragoste.   

Primul rege israelit, Saul din seminția lui Beniamin, avuse parte de carismele Duhului Sfânt, fapt pentru care merită să i se acorde importanță în confesiunile carismatice din zilele noastre. Din studierea evenimentelor importante ale vieții lui putem să ne extragem anumte învățături ca să ne ferim de cursele firii în care căzuse regele chiar după ce Duhul Sfânt poposise peste el.

Căutând măgărițele rătăcite ale tatălui său Chis, beniaminitul  Saul întâlnește într-o cetate din țara Țuf pe profetul Samuel, care-l unge împărat peste Israel. La despărțire, profetul îi  înșiră evenimentele de care proaspătul rege va avea parte. Unul dintre ele este acela de a întâlni în Ghibea o ceată de prooroci  care proorocește în sunetul diferitelor instrumente muzicale. Acesta este pentru Saul momentul unei transformări spirituale, precizată astfel:”Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, și vei fi prefăcut în alt om.” Desigur, Duhul lui Dumnezeu coborâse deja peste Saul în momentul ungerii sale ca rege. Dar la Ghibea el urma să primească un dar spiritual, cel al proorociei, care  are implicații asupra vorbirii inspirate. Când Duhul Domnului pune stăpânire asupra centrului vorbirii din creierul uman, cel botezat în Duh devine un alt om. I se primenește gândirea și exprimarea. De aici următoarea încurajare: ”Când ți se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi ce făcut, căci Dumnezeu este cu tine.”Această indicație rămână valabilă pănă ce proaspătul botezat nu se încarcă cu un păcat. Deci și după botezul în Duh se mai poate păcătui, prin satisfacerea  plăcerilor trupului și ale ochilor. De exemplu, după Rusalii, Petru a căzut în capcana fățărniciei, pentru care a fost mustrat de Pavel. ( Galateni 2:11-21)

Ungerea ca împărat a lui Saul  figura în planul lui Dumnezeu pentru poporul său Israel. Însă și tot ce urma după acest moment în viața proaspătului rege era sub supravegherea Celui Atotputernic. El cunoaște zilele fiecărui prunc  înainte de nașterea acestuia. (Psalmul 139:16)El crează inima, sediul duhului care determină faptele omului în diferitele circumstanțe ale vieții (Ps.33:15; Jov 32:8). El permite și îngerența duhurilor din afară și calculează efectul anturajului asupra fiecărui om. De fapt oamenii nu se pot lauda că își îndreaptă pașii spre țiintă fără niciun amestec dinafară. Jeremia era de-a dreptul pesimist în ceea ce privește autodeterminarea căilor  noastre umane:”Știu,Doamne,că soarta omului nu este în puterea lui, nici nu stă în puterea omului, când umblă,să-și îndrepte pașii spre țintă.”(Ieremia 10:23)

După ce a fost uns împărat,Saul reprezenta cu succes cauza libertății poporului său, însă a căzut la examenul fidelității față de Dumnezeu. Domnul îi porunci prin Samuel să extermine poporul  Amalec, care îl atacase din spate  pe Israel  în timpul călătoriei sale în pustiu. Porunca  consta în nimicirea cu desăvârșire a tot ce aparținea lui Amalec: bărbați, femei, copii, cămile, măgari, boi și oi. Însă, Saul, înfluențat de oșteni, a cruțat pe împăratul Agag, oile, boii grași, vitele grase,și tot ce era mai bun. (1Samuel 15:1-9) Osândit de profet,regele s-a apărat că avea intenția să jertfească vitele lui Dumnezeu.

 Mustrarea primită de la Samuel avea darul să-l  dezmăticească  pe Saul. Ea conține niște avertismente care își mențin valabilitatea și în zilele noastre. Arderile de tot și jerfele nu sunt de același preț ca ascultarea de glasul Domnului. ”Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea cuvântului său face mai mult decât grăsimea berbecilor.Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea,și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii.”Saul căzuse în păcatul neascultării de Dumnezeu,care  echivalează cu ghicirea și cu închinarea la idoli, practici vinovate în ochii Domnului. Nimeni nu poate susține că Saul s-ar fi opus fățiș poruncii primite de Samuel. El și-a adunat armata, s-a deplasat  în zona locuită de Amalec și  i-a făcut război. Numai că n-a ascultat în detalii de porunca primită. N-a omorât pe împăratul vrăjmaș, Amalec ,și a cruțat vitele cele mai frumoase. Ascultarea parțială a poruncilor lui Dumnezeu se consideră deci ca un fel de neascultare. Drept urmare, Domnul a lepădat pe Saul ca împărat.

Mustrarea adresată lui Saul are echouri și în perioada Harului. Cine nu ascultă în întregime de prescripțiile Evangheliei, care este Cuvântul lui Dumnezeu, este vinovat de neascultare. De exemplu, cine crede în Isus, și-l mărturisește, dar nu se botează în apă pentru a face legământ cu Dumnezeu, a ascultat parțial și n-are siguranța mântuirii.(cf.Marc 16:16) Un alt lucru de reținut aste acela că jertfele nu echivalează cu ascultarea de Cuvânt. În epoca Harului, nu se mai aduc pe altar jertfe de animale, însă aducem Tatălui  jerfa buzelor noastre care mărturisesc numele lui Isus-Hristos. (Evrei 13:15)Rugăciunea înălțată în numele lui Isus din Nazaret nu este mai prețioasă decât faptele de ascultare de Cuvântul Evangheliei. De fapt, numai rugăciunile acelora sunt ascultate care împlinesc Cuvântul în viața lor zilnică. (Ioan 15:16)

Saul asculta mai bine de poporul care îl însoțea în război decât de cuvântul Domnului. Aici este capcana de a asculta mai mult de oameni decât de Dumnezeu.(cf.Galateni 1:10) În această capcană căzuse și  împăratul Saul pentru că a umblat în vedere, nu în credință. Greșeala  lui l-a costat împărăția.

Domnul îl trimise pe Samuel să ungă un alt împărat din casa betlehemitului Isai. Duhul Domnului l-a călăuzit către David, mezinul lui Isai. În momentul în care David fuse uns, Duhul Domnului caborâ peste el.Din acel moment, Duhul Domnului s-a depărtat de la Saul, fiind înlocuit de un duh rău, îngăduit de Domnul.

Această rocadă de duhuri, declanșată de păcat, nu este tratată în studiile învățaților creștini. După ce Duhul Domnului se depărtase de Saul,a venit la el un duh care îi fură pacea și îl chinui. El nu putea să scape de aceste chinuri, numai dacă cineva cânta lângă el, la un instrument, laudele Domnului. (1Samuel16:23)

Acum cei care au darurile Duhului Sfânt: darul tămăduirilor,puterea să facă minuni, proorocia, deosebirea duhurilor,vorbirea în limbi, tălmăcirea limbilor, să fie cu ochii în patru asupra stării lor spirituale ca nu cumva să cadă în capcana unor păcate ignorate, și cu timpul Duhul Sfânt să plece de la ei și să primească în locul lui un duh rău care să le fure pacea și să-i chinuiască, deoarece principiul rocadei de duhuri funcționează cât timp Biserica rămână pe Pământ.  

Drept concluzie, închei cu un avertisment solemn:”Căci cei ce au fost luminați odată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt, și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși, și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei ,pe Fiul lui Dumnezeu, și îl dau să fie batjocorit.”(Evrei 6:4-6)

Sighișoara, 25 ianuarie 2016            Carol Szekely