"După plecarea celui drag. 3. Norul [Faptele Apostolilor 1.9-11]"

Categorie: Studiu biblic

II. Norul

În Fapte 1 : 9 scrie că : „După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor”.

Norul (problema, mijlocul folosit pentru a-L ascunde de mine pe cel drag, în zilele noastre poate fi un virus)

1. Noi trebuie să trăim prin credinţă
2. Norul este mai tare decât Dumnezeu ? Nu !
3. Faptul că cineva se îmbolnăveşte şi moare nu înseamnă că el are o problemă spirituală !

Introducere

Ce este norul la ora actuală ? Poate fi un virus. Dar poate oare să existe ceva / cineva mai tare decât EL ? Este norul (problema mea, boala mea etc.) mai tare decât Dumnezeu ? Nu. De ce nu le-a fost dat să-L vadă până ajungea în Cer ? Sunt lucruri pe care noi nu trebuie să le ştim !

De ce nu le-a fost dat şi apostolilor să-L vadă pe Domnul Isus până ajungea în Cer ? Doar lui Ştefan i-a fost dat să vadă până sus :

„şi a zis : „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7 : 56) !

Adevărul este că în viaţă sunt lucruri pe care noi nu trebuie să le ştim !

1. Noi trebuie să trăim prin credinţă

Noi nu putem vedea cu ochii noştri până în America, Australia etc. din cauza depărtării faţă de ele, dar credem că aceste continente există.

În cap avem ochi nu telescoape şi din punct de vedere omenesc înţelegem că este absolut normal să putem vedea doar până la o anumită distanţă, până într-un anumit loc, iar de acolo mai departe trebuie să ne folosim credinţa prin care ştim că există şi ce nu putem vedea noi (America, Australia etc.).

Prin credinţă ştim că Domnul Isus este dincolo, este la Cer, este cu Dumnezeu … Şi tot prin credinţă avem convingerea fermă că dincolo, cu Dumnezeu se află şi cei dragi nouă care au plecat de pe pământ exact cum scrie în I Tesaloniceni 4 : 13 – 14 (apostolul Pavel) :

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El”.

În II Corinteni 5 : 6 – 7 scrie :

„Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere ; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul – pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere”.

Dumnezeu vrea ca noi să ne folosim credinţa. Ea este de cel puţin două feluri :

1. în Dumnezeu (în tot ceea ce este Dincolo, nevăzut cu ochii trupului).
2. în lucrurile nădăjduite.

În Evrei 11 : 1 scrie :

„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”.

În cazul unui deces eu ştiu sigur că cel pe care l-am văzut cândva, dar nu-l mai văd, există în continuare şi este cu Dumnezeu !

2. Norul este mai tare decât Dumnezeu ? Nu !

Psalmi 135 : 7

„El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui”.

Isaia 19 : 1

„Prorocie împotriva Egiptului. Iată, Domnul călăreşte pe un nor repede şi vine în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea Lui şi li se îndoaie inima egiptenilor în ei”.

„Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit”. (II Împăraţi 13 : 14) Unii oameni batjocoritori spun :

„Unde este Dumnezeul vostru ? De ce nu(-l) vindecă Dumnezeu ?”

Ştiţi de ce ? Pentru că ne iubeşte !

Când Domnul Isus a aflat că cineva este bolnav a mai zăbovit ! EL ştia foarte clar care era situaţia dar a spus :

„Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” (Ioan 11 : 4)

Dumnezeu este slăvit prin lucruri pe care noi nu le înţelegem ! Noi întrebăm :

„De ce a plecat x ?”

Dar putem întreba altfel :

„De ce a aşteptat Dumnezeu atât timp până să-i ia (să o ia la EL ?)”

3. Faptul că cineva se îmbolnăveşte şi moare nu înseamnă că el are o problemă spirituală !

Un exemplu de acest fel este modul în care a plecat de pe pământ Elisei. În II Împăraţi 13 : 20 – 21 scrie că :

„Elisei a murit şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de moabiţi. Şi, pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioare”.

Învierea a fost dovada clară că Elisei a fost omul Lui Dumnezeu, dar când vine vremea plecării, omul este dus la Cer.

Noi trebuie să ne amintim că orice lucru de sub ceruri îşi are vremea lui. În Eclesiastul 3 : 1 – 2 scrie că :

„Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei …”.

Doar că noi nu ştim data exactă a plecării fiecăruia dintre noi şi exact acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a ne face mai responsabili asupra modului în care folosim cele şaizeci de secunde ale minutului, cele şaizeci de minute ale orei şi cele douăzeci şi patru de ore dintr-o zi.

sursa: https://www.cezareea.ro/