DUPĂ CUVÂNTUL TĂU

Luca 5:2 „Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele”. Petru și ceilalți pescari, au pescuit toată noaptea, au muncit din greu, dar în zadar. Și acum își spălau mrejele...

Petru a fost un pescar excelent, corabia lui era cunoscută de departe, cel mai probabil că numele lui printre pescari era renumit, el era iscusit în lucrul său, îi plăcea aceasta, el trăia cu marea, dar odată s-a întâmplat ceva neobișnuit. Abilitățile lui nu l-au ajutat. Toată noaptea au pescuit în zadar. Nu a prins ceva, dimineața corabia era pustie, aveau mâinile și fața obosite, aveau ochii somnoroși, glasul iritat...

Și deodată, Isus, Care învăța norodul din corabia lui Petru, l-a rugat să mai arunce încă o dată mrejele în apă. “De ce? Ce rost are? Știu că nu se va primi! Am multă experiență, sunt pescar, sunt convins că am dreptate, am trait viața, eu…”, - deodată Petru s-a oprit, pur și simplu s-a oprit și a început să se încreadă în Hristos...

Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” Luca 5:5. După puțin timp, 2 corăbii erau pline cu pești.

⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.

⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. (Luca 5:6-7).

Nefericirea multor oameni constă în faptul, că ei lasă în jos mâinile, când trebuiau să facă doar un efort, oricât de obosiți nu ar fi. Petru era gata să facă ceea, ce părea fără speranță!

Da, Petru putea să prindă... el prindea prin CREDINȚĂ, CUVÂNTUL DOMNULUI, L-a crezut pe cuvânt pe Isus, s-a lăsat condus de El, când a falimentat! Încearcă azi, să faci ceva în viața ta, nu pentru că ai experiență, sau pentru că ești deștept, dar încearcă să faci așa, CUM SPUNE CUVÂNTUL DOMNULUI, încearcă să trăiești DUPĂ CUVÂNT… încearcă să trăiești prin CREDINȚĂ în aceea, că Domnul întotdeauna are dreptate și dorește ca să fii binecuvântat!

- Doamne, nu-mi ajunge blândețe și ascultare interioară! Ajută-mă să trăiesc după Cuvântul Tău, indiferent de falimentările din pricina oboselii și încrederii în sine însuși! Ajută-mă să fiu receptiv la îndemnul Tău, ca să mă duc la “adânc”! Căci anume aceste “adâncuri” vor umple din belșug mrejele! În numele Domnului Iisus Hristos te rog, amin.

Autor: Igor Opincă Traducere: Repalov Veaceslav