Dorintele noastre, prieteni sau dusmani?

Dorintele noastre, prieteni sau dusmani. (resursa poate fi citita si pe tineridelanganoi.wordpress.com)

     Preocupari, grijuri, responsabilitati si nu in ultimul rand dorinte. In felul acesta s-ar putea descrie intr-un mod succint viata pe pamant. Desigur, acest plan propus pentru a rezuma viata, constituie suma trairilor omenesti. Am putea foarte simplu sa spunem ca viata inseamna o alergare de tip maraton. Tradus in kilometri, Dumnezeu spune  prin gura lui Moise „anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani iar pentru cei mai tari la optzeci de ani” (Ps. 90:10), asa ca avem de parcurs un maraton de aproximativ 70-80 km masurati linear pe pista de alergare a anilor calendaristici. Avem de parcurs un maraton marcat de preocupari, grijuri, responsabilitati si dorinte care uneori se intampla sa ne ucida sau sa ne dea viata. Murim si inviem de foarte multe ori. Adevarul este ca de supravietuit o fac doar cei puternici. Societatea isi contureaza un orizont de culturisti care razbat in viata numai prin muschi; muschi economici, financiari si intelectuali. Uneori, intr-un astfel de cadru in care toate ne strang precum o menghina, avem tendinta sa cedam iar cei mai multi asta si fac. Sute de cazuri de suicid cu sute de motive. Partea dramatica este ca media ne informeaza ca numarul celor care recurg la suicid ar fi in crestere; Tot mai multe persoane abandoneaza maratonul. Un caz specific l-am citit intr-o stire media care spunea urmatoarele:

Seara zilei de ieri a fost una dramatica pentru o fetita de numai 13 ani, din comuna Viziru. La orele 19.25, politistii Sectiei 5 de Politie Rurala Viziru au fost sesizati, prin apelul de urgenta 112, de o minora ca, in urma cu jumatate de ora si-a gasit tatal, de 33 ani, spanzurat in curtea locuintei. In urma sesizarii, la fata locului s-au deplasat politistii care l-au gasit pe barbat spanzurat de grinda adapostului pentru animale.[1]

Ne intrebam ce l-a putut determina pe acest barbat sa se sinucida si sa-si abandoneze fiica in valtoarea nemiloasa a lumii de azi. Sursa informatica care a redat aceasta stire, a comentat simplu spunand ca de cativa ani cazurile sinuciderilor sunt tot mai multe iar majoritatea dintre ele sunt fara motiv. Fara motiv insa nu se sinucide nimeni si pentru ca se impune un motiv, fiecare persoana in cauza motiveaza in moduri diferite. Numarul tinerilor care abandoneaza maratonul e de asemenea tot mai mare iar cineva motiva astfel: declansarea suicidului este dependenta de influentele mediului social amplificate in curentul underground de agresiunea mediatica, mitologia si cultul vedetei.[2] Poate ca da. Poate ca acest cult al vedetei pe care nu reusesti sa il realizezi te provoaca la abandon. Sau poate ca tiparul trasat de vedetele actuale si ceea ce se intampla cu ele ne influenteaza mai mult decat ne dam seama. Aceiasi sursa citata mai sus afirma in continuare:

Bollen si Phillips, 1982, arata ca decesele naturale sau sinuciderile mediatizate ale unor personalitati sau staruri, au influentat in mod decisiv rata sinuciderilor in perioada respectiva.
Din acest punct de vedere, exemplele sunt numeroase. Ne-am oprit insa asupra unui studiu realizat de psiho-sociologii britanici, care au cercetat efectele mortii tragice a printesei Diana, pe 31 august 1997, asupra ratei sinuciderilor si a actelor de auto-mutilare (DSH - Deliberate Self Harm). Comparandu-se in regiunea Oxford, rata suicidului in perioada 1992-1996, cu cea inregistrata intr-o perioada de 24 de saptamani a anului 1997, centrata pe moartea lui Lady Dy, se observa o crestere semnificativa a numarului de sinucideri si automutilari, atat in randul barbatilor, cat si al femeilor.[3]

  Ce se intampla cu vedetele se pare ca ne afecteaza si  pe noi si aceasta pentru ca, probabil am ajuns sa traim prin ei si sa ne raportam la viata prin dimensiunile pe care ei o fac.  Realizam faptul ca indiferent care ar fi cauzele suicidului, toate sunt antrenate in faza lor de preludiu de dorinta mortii. Ne exprimam asadar viata intre granitele dorintelor; dorinte bune sau rele. Ceea ce stabileste natura acestor dorinte este discernamantul, desi permiteti-mi sa va sugerez ideea ca discernamantul uman este asociat logicii in care societatea inoata. De exemplu daca societatea spune ca negru e nuanta falimentului, eu voi discerne aceasta culoare ca fiind esecul total. Cu toate acestea culoarea “negru” in parametrii lui Dumnezeu nu inseamna totdeauna faliment. Priviti la Domnul Isus Hristos care la varsta de 33 de ani si jumatate este luat si aruncat pe o cruce si lasat sa moara in chinuri. Daca ni s-ar oferi sansa sa atribuim acestui eveniment o culoare, cu siguranta am alege nuanta negru. Scriptura afirma insa ca acest esec la prima vedere a fost in realitate o biruinta si a reprezentat implinirea voii lui Dumnezeu. Priviti paragraful din F.A. 2:22-24: “Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret … pe Omul acesta dat in mainile voastre dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu L-a inviat deslegandu-I legaturile mortii pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea”.  Hristos Domnul a platit pentru pacatele noastre prin moarte si a biruit moartea prin inviere. De aceea crestinatatea canta: “Hristos a inviat din morti/ Cu moartea pe moarte calcand” si astfel Vinerea Neagra cum o numim noi, devine Vinerea biruintei cand capul sarpelui este zdrobit pentru totdeauna. Nu toate culorile de negru inseamna esec. Amintiti-va de Iosif care se adreseaza la un moment dat fratilor sai cu urmatoarele cuvinte: “Voi negresit v-ati gandit sa-mi faceti rau dar Dumnezeu a preschimbat raul in bine, ca sa implineasca ce se vede astazi, si anume sa scape viata unui popor in mare numar”, (Gen. 50:20). Asadar discernamantul trebuie atasat de un standard de gandire iar standardul poate fi unul din doua: standardul lumii sau standardul Scripturii. Conturati-va discernamantul, care nu este altceva decat un fel de traducator de evenimente, calauziti de Scriptura. Faceti acest lucru pentru ca in functie de cum discernem situatiile, asa vor fi si dorintele noastre. Discernamantul este platforma pe care se cladesc dorintele. Dorim diferite lucruri, fiind dependenti de felul cum le percepem, de felul cum discernem situatiile in care ne aflam. Ai grija cum gandesti pentru ca gandirea este pantecul in care se naste si germineaza dorinta. Cineva spunea: “ceea ce ni se intampla conteaza 10%, felul in care reactionam la ceea ce ni se intampla conteaza 90%”. Asadar atentie la cum reactionezi mental si atentie ce-ti doresti. In acest sens al ideii exista o ilustratie sugestiva: Discipolul spuse maestrului său: “Am petrecut mare parte a zilei gîndind ce nu ar fi trebuit să gîndesc, dorindu-mi ce nu ar fi trebuit să-mi doresc şi făcînd planuri ce nu ar fi trebuit făcute.“
Maestrul îl invită pe discipol să facă o plimbare în pădurea din spatele casei.
De-a lungul drumului îi arătă o plantă şi ceru discipolului să-i spună dacă îi ştie numele. “Belladonna” (femeie frumoasă), spuse discipolul. “Poate ucide pe oricine îi mănîncă frunzele. Dar nu poate ucide pe nimeni care doar o admiră”, spuse maestrul. ”La fel, dorinţele negative nu pot face rău atîta timp cît nu te laşi sedus”.[4] Admirati viata ca pe o floare frumosa, si priviti-o din perspectiva lui Dumnezeu; nu-I mancati insa frunzele otravite de cultura societatii – care desigur se imparte in mai multe subramuri nefiind neaparat toate rele, însă marea majoritate din acestea sunt compromise de păcat – si cautati sa aveti dorinte pozitive. Transforma-ti dorintele in prieteni motivatori la reusite si realizari benefice tie si familiei tale cat si celor din jurul tau. Suprima-ti anumite dorinte care te atrag spre pacat, cearta, barfa, izolare, minciuna, fals in acte, dedesubturi si altele asemanatoare cu acestea.