Doctorul de divorţuri

Scop: Acest studiu nu este despre cât de bun sau cât de rău este divorţul. Adolescenţii  nu sunt responsabili de decizia părinţilor lor de a divorţa, însă, din nefericire, ei trebuie să trăiască cu consecinţele. Acest studiu este proiectat să îi ajute pe cei ai căror părinţi au divorţat şi să îi ajute pe cei ai căror părinţi sunt încă împreună să fie mai sensibili la cei de o vârstă cu ei care au suferit.

Introducere: Scrie cuvântul “divorţ” pe o tablă sau pe un carton mare. Umblă de jur împrejur prin sală aruncând în sus cu o monedă. Nu spune pentru un minut sau două nimic altceva decât să îi întrebi pe tineri pe care parte cred ei că va ateriza moneda. Dacă ei greşesc pronosticul, cere-le să stea deoparte faţă de grupul mare de tineri. Unii din grup vor înţelege probabil cea ce încerci tu să simulezi. După ce faci acest lucru de câteva ori, explică faptul că această activitate se aseamănă cu căsnicia şi cu divorţul. Aproape jumătate dintre căsnicii se sfârşesc în divorţ. Cei care vor sta separat de grup îi reprezintă pe cei care au eşuat în căsnicie. Dacă ei se recăsătoresc, şansele ca ei să divorţeze din nou sunt chiar mai mari.

Unu: Cere-le tinerilor să spună primele lucruri care le vin în minte atunci când se gândesc la divorţ. Scrie răspunsurile lor pe o tablă sau pe un carton mare.

Doi: Cere-le tinerilor să spună ce cred ei că experimentează adolescenţii atunci când părinţii lor se pregătesc să divorţeze, sau chiar au divorţat deja. Scrie şi aceste răspunsuri. Răspunsurile ar putea să includă: sentimente confuze, probleme psihice, abandon, probleme cu droguri, ascultarea unui părinte cum îl critică pe celălalt, complexe de inferioritate, părinţii curtează alte persoane, vacanţe ciudate, mânie îndreptată împotriva lui Dumnezeu, probleme în a trăi cu un părinte (uneori chiar şi cu doi), probleme financiare, probleme de vizitare a părinţilor, probleme de adaptare. Sugerează câte unul din aceste lucruri din când în când, pentru a îi face să spună mai multe din aceste idei. Această activitate îi ajută pe aceia care nu au experimentat în familie divorţul să înţeleagă mai bine ceea ce se petrece cu acesta. Acest lucru permite de asemenea ca cei care au experimentat divorţul să împărtăşească cu grupul unele din durerile lor. Încurajează-i pe aceştia să îşi împărtăşească experienţele.

Trei: Pune înaintea tinerilor următoarele situaţii. Cere unui tânăr să joace rolul unui tânăr cu probleme iar altuia să joace rolul unui prieten care îi oferă mângâiere. Acest lucru le va da ocazia să pună în aplicare consilierea şi mângâierea. 1”Tatăl meu a părăsit-o pe mama şi s-a mutat la prietena lui. El se aşteaptă ca eu să o tratez pe aceasta ca şi cum ar fi foarte specială.” 2 “Eu vreau să trăiesc cu tata. Atunci când părinţii mei au divorţat, mama s-a mutat cu mine şi cu sora mea mai mică într-o altă locuinţă. Nu ne înţelegem însă deloc şi deja au trecut doi ani.” 3 “Simt că tata m-a părăsit. De când părinţii mei s-au despărţit, aproape că nu l-am văzut deloc. În primul an a venit să mă vadă destul de des. Nu şi acum însă. Nu îmi dau seama cu ce anume am greşit. Mama mea spune că el nu se va schimba niciodată.” . 4 “Mama şi cu tata se aşteaptă ca eu să fiu mesagerul lor. Tata îmi spune să îi spun mamei asta şi asta, iar mama îmi spune să îi spun la fel. M-am săturat să fiu la mijloc, însă nu ştiu ce anume să fac!” 5 “Urăsc faptul că mama mea se întâlneşte cu bărbaţi. Aduce în casă cele mai ciudate persoane.”

Patru: Cere-le tinerilor să spună dacă următoarele afirmaţii sunt adevărate sau false pentru ei. Cere-le să îşi sprijine afirmaţiile cu motivaţii raţionale. Ei nu pot spune: “pentru că sunt diferit”, sau “eu nu sunt ca şi tatăl meu” – 1)probabil că într-o zi eu voi divorţa. 2)nu îmi voi ierta niciodată părinţii pentru că au divorţat. 3)nu este chiar atât de greu să rezişti emoţional la divorţul părinţilor tăi. 4) cred că aş fi putut sau aş putea să  împiedic divorţul părinţilor mei. 5) Aş vrea ca căsnicia mea să fie la fel cu cea a părinţilor mei. 6) Faptul de a discuta despre divorţul părinţilor cu oameni cărora le pasă ajută la uşurarea durerii provocate de acesta.

Cinci: Împarte-i pe tineri în perechi şi cere-le să rescrie Psalmul 23, pentru a îl aplica celor care se refac după divorţul părinţilor lor. Lasă-i să împărtăşească parafrazările lor diferite.

Încheiere: Staţi în cerc şi cere grupului să împărtăşească un lucru pe care ei l-au învăţat din discuţia avută şi un lucru pe care ei vor începe să îl facă diferit de acum înainte.

Activitate bonus: Invită tineri mai mari care au trecut printr-un divorţ să vină la întâlnire pentru a împărtăşi experienţele lor. Sau, ai putea să îi intervievezi înainte şi să redai răspunsurile lor la întâlnire.