"Diferența dintre legi și porunci"

Categorie: Studiu biblic

Înainte de venirea lui Isus Hristos, lumea trăia în conformitate cu legile lui Dumnezeu, care au fost primite de Moise la Muntele Sinai, conform Bibliei și versetelor biblice. Aceste legi, cunoscute sub numele de Legea Mozaică sau Tora, au fost date poporului evreu pentru a-i ghida în viața spirituală și morală. Aceste legi acoperă o gamă largă de subiecte, cum ar fi cultul, ceremoniile și ritualurile religioase, relațiile dintre oameni și îndatoririle sociale. Totuși, legile erau considerate restrictive și greu de respectat, ceea ce făcea dificilă îndeplinirea lor. Cu toate acestea, venirea lui Isus Hristos, care a adus o nouă învățătură de dragoste și iertare, a adus o schimbare radicală în modul în care oamenii se raportează la Dumnezeu și la semeni.

Legea primită pe muntele Sinai este descrisă în Biblia în Exodul 20 și cuprinde cele zece porunci. Versetele cheie ale acestei legi sunt Exodul 20:2-17.

Exod 20:2-17

„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3 Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 4 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, 6 şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. 7 Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. 8 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. 9 Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. 10 Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. 11 Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. 12 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 13 Să nu ucizi. 14 Să nu preacurveşti. 15 Să nu furi. 16 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. 17 Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

Aceste porunci sunt considerate fundamentul moral al creștinismului și iudaismului și sunt recitate în mod regulat în contextul religios. În esență, aceste porunci cer supunere față de Dumnezeu și respect față de ceilalți și ar trebui să ne ghideze comportamentul în toate aspectele vieții noastre.

Conform Bibliei, există o diferență între porunci și îngăduință. Poruncile sunt reguli clare și precise stabilite de Dumnezeu pentru a fi urmate de oameni, iar nerespectarea lor poate aduce consecințe negative. În schimb, îngăduința se referă la iertarea și răbdarea lui Dumnezeu față de slăbiciunile și greșelile oamenilor.

Un exemplu de poruncă este cel de a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți, așa cum este exprimat în Marcu 12:31: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți este mai important decât toate arderile de tot și toate jertfele.”

Îngăduința personală, pe de altă parte, se referă la libertatea individuală de a face propriile decizii și a acționa în concordanță cu aceste decizii. Îngăduința este un dar divin și un drept, dar trebuie să fie echilibrată cu respectarea poruncilor lui Dumnezeu și a valorilor biblice.

În concluzie, poruncile sunt îndrumări obiective, iar îngăduința personală este subiectivă și trebuie să fie echilibrată cu respectarea legii divine.

Isus Hristos a venit să împlinească legea, nu să o distrugă sau să o schimbe pe deplin. În Noul Testament, există versete biblice cheie referitoare la porunci, iar Isus a subliniat importanța acestora și a îndemnat oamenii să le urmeze. În Matei 5:17-18, El spune: „Nu credeți că am venit să stric Legea sau Proorocii; nu am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun că, până ce nu va trece cerul și pământul, nici o iotă sau o cratimă nu va trece din Lege, până ce toatele lucrurile se vor fi împlinit.” În loc să înlăture poruncile, Isus a ridicat stacheta, accentuând importanța inimii pure și a motivelor corecte în urmarea poruncilor lui Dumnezeu.

În ceea ce privește îngăduința, Psalmul 103:10 spune: “El nu ne face după păcatele noastre și nu ne răsplătește după nelegiuirile noastre.”

În concluzie, poruncile biblice sunt norme esențiale de urmat, iar îngăduința lui Dumnezeu este o dovadă de dragoste și iertare față de oameni.

În tradiția creștinismului, Biblia este împărțită în două părți principale: Vechiul Testament și Noul Testament. Vechiul Testament descrie Istoria lui Israel și a întâlnirilor lor cu Dumnezeu, precum și legile și tradițiile lor religioase. Noul Testament relatează viața și învățăturile lui Iisus Cristos și urmărește evoluția primelor comunități creștine.

Una dintre cele mai importante schimbări din Noul Testament este ideea că Isus a venit să îndeplinească legea dată de Dumnezeu în Vechiul Testament. El a afirmat că El este calea, adevărul și viața și că prin credința în El, oamenii pot fi salvați. Noul Testament subliniază sfârșitul veacurilor și judecata de apoi, iar credincioșii sunt avertizați să se pregătească pentru acel moment. În schimb, ceea ce îl diferențiază într-un mod fundamental de Vechiul Testament este faptul că Isus este fiul lui Dumnezeu și răscumpărarea păcatelor omenirii, pe când Vechiul Testament este axat pe legile și tradițiile religioase ale poporului evreu.